Veronica Balaj

 

 

(România)

 

 

 

 

 

 

PODUL VERII

 

Podul verii

galben spumos,

fierbinte, gârbovit sub soare…

 

Se vând aici

cântari si zile, rasuflare taiata,

întrebari sibilinice,

negustori,

mesteri de vorbe staruitoare

scot la vedere

ferestre,

prin care se vad ploile

fertile, relative,

copacii, pe maluri,

umbresc o singuratate verzuie,

cosmica,

o punte aburinda transcede  înalt..

inima însasi,

în  echilibristica

de-a lungul, de-a înaltul

stie

pretul  celor vândute

la Podul Verii

când  cade

la(r)ma înghetului.

 

 

26  Octombrie 2011

 

 

 

 

 

 

CADENTE  LA MAREA  TIRENIANA

                        

                                             Andradei Veronica

 

Faleza-i în clocot

suntem primii sositi

începe

stagiunea figurantilor de seara

rusul Sasa,

cânta cu noduri

si plânge în rate

acoredeonul îndârjit

cheama sirene

Sasa e vesel,

mai poate salva lumea

pornita la vale

o lume faloasa

si prafuita

poarta chiar haina lui

pierduta într-un pariu

mincinos

barcagiul Pierro

si-a scris pe tricou: ”l-am slujit pe Traian”

fanfare  exerseaza

 cantata

‘La  Madonna nostra”

orasul are ochii

jilavi,

privitori la marea de taciune

oglinda  purtata-n  poseta

m-arata  fumurie

vara-i si ea

la final

mai sosec altii ca noi

suntem teferi,

suntem veseli

si-aproape frumosi

pescarusii au panglici colorate

la gat

pe scena, se  joaca Pullcinella,

signora Atticella

se-nvârte  razând-plângând

specatacolul se va repeta

 

pâna vom deveni,

mai  frumosi decât suntem

si mai veseli, aproape copii

felinarele  preling

peste crestetele noastre

romantiozitate galbuie

apare si-un Richard

vrea un cal de mare

suntem veseli, aproape frumosi

 

 

Sambata, 20 august 2011

 

 

 

 

 

ORFEU

 

Se facea ca Orfeu

coborâse de undeva,

sau din luna,

sau din viata de apoi,

ne-însiruise pe toti

cu ochii

spre-o cale necunoscuta

sedeam cuminti

asteptând un semn

poate-o minune

sa ne vindece de teama

si tacere

porumbeii postasi

nu mai erau nicaieri

cum sa trimitem vreo veste?

norii coborâsera în palma lumii

eu singura-mi luasem

necuviinta

sa cânt

îmbracata în ploaie

innodam un vers

despre Hamlet

si York

dar

am fost

scoasa din rând.

 

 

8 0ctombrie 2011

 

 

 

 

 

_____________________________

www.radiotimisoara.ro/veronicabalaj