Tomáš Míka

 

 

(Cehia)

 

 

 

Tu să fii săntăos

 

E lumea plină de pietre ce omulŭ neci cu gândulŭ nu le șcie,

cât numa den dânsele căși pre pământ rădică

și nădăjduiește că într-o zi de la Dumniezău lăsată

cu el în avântatŭ zborŭ cătră sântŭ soare vor purcede,

grăit-a Doamna Noastră, Coana Mare, iară apoi precum urmează a cuvântat:

 

De blăstămățiile de alcool și de cafea să te păzești.

Bea înainte de fiștecare mâncare de Dumniezău binecuvântată apă cu oțet de mere

și în tătă dimineața, pre inema goală, două cupe cu apă caldă cu lămâie să sorbi.

Ci înainte de acestea tu cele cinci ritualuri tibetane să le îndeplinești

și pre al șeselea să îl adaogi,

iară cândŭ nimenea nu se va uita, tu în cap să stai și de carbohidrați

ca de diavol să te ferești câtu numa ketogenicŭ și eugenicŭ a te păstra…

 

Fiștecare îmbucătură câtu numa dzeace minute cată a o mestecare.

Nu uita dară că ai tăi strămoși fiare ale pădurii vânat-au și roade ale pământului adunat-au.

Lasă dară dobitoacele în tihnă a trăi.

A dosului deschizătură fără preget cată a o munci,

carele neputința cufurelii pre tine stăpânire a pune poate.

Aleargă, înoată, pre bicicletă mergi și

sămânța în tine să ți-o ții

iară muiere d-ei hi, măcar că știu că tu muiere nu ești,

dară numa d-ei hi, sama să-ți iei

și răcnetulŭ de pârdalnică plăcere

la spurcata împreunare în tine să-l ții.

Numa câtŭ în ăst feliŭ sănătatea și desăvârșita fericire le vei afla

și ani de-a rândulŭ în tihnă

în astă vale a plângerii vei viețui, întrŭ carele

roșii lacrămi de râsŭ și galbăne lacrămi de jale împotrivă-și se opintesc.

 

Adesea tu lacrămi să verși

întru caraghioslâculŭ făpturilor omenești celor grabnic hârbuite,

și jalea câinilor lor să o căinezi,

întru Neputinciosulŭ Finnegan

și al lui frate Nedeslușitulŭ Odiseu,

iară acestea împlinindu-le, al lui Einstein viers pre malulu apei cu luare-aminte să-l asculți.

Căci doară lacrămile sănătoase sunt

iară tu numa câtŭ de cele sănătoase a mâncare cată,

căci acestea ce pre tine te întăresc

și pre ai tăi părinți și pre a tele odrasle întări-le-vor

și pre odraselele odraselor tale și întregu neamulŭ omenescŭ.

 

Căci doară albinele mai dintâiu pre om înțepatu-l-au dec câtu dobitoacele

și pentru aceea probioticele den miere mai cu priință de câtu iaurtulu îți suntu.

 

Căci adevăr grăiește vorba den popor:

 

„Viespe de ești,

miere nu faci nicicând,

ci numa câtu otravă

ai în fundu.”

 

În formă tu să fii, căci iarba-i verde, ci iarba verde tu nicicând să n-o fumezi!

Căci doară deacă tu or aceia ție asemeni iarba de sub picioare le-ar duhăni-o,

unde dară și-ar mai afla loculŭ cei preacinstiți mireni de la Inter și Juventus întru blăstămăția ceea de fotbal a se vânzoli?

Căci deacă doară ei pre zgură s-ar burzului, a lor năprasnice vătămări cu nemiloasă moarte ar sârși.

Dară de semincioare coapte-n turtă de secară cu lăptișor de matcă îndulcită să nu te ferești.

Căci fii cu ochii-n patru, minuni se mai petrecŭ.

Pârdalnicele tale beteșuguri toate, cu boleșnițe în oase, vână umflată, coptură, bube dulci – la toate leac se află

ca cum pre vătămături o antibioticească limbă de câine cu nesațiŭ te-ar linge,

ca cum pre dînsele cu urzică pre primăvară timpurie culeasă le-ai făcălui.

Și iară să nu uiți uitarea ceea afurisită cu buruiana de leac ce gingko baloba îi zice pre dânsa să o tămăduiești.

Căci adesea de uitare omulŭ uită și apoi uitarea cătră toată lumea și cătră toată ființa lui răspândi-se-va și asupra a toate câte în vieața lui petrecutu-se-au și de carele atâta dragŭ elŭ a prins.

Pentru aceea dară iar și iar îți grăiesc ca la cea de leac buruiană gingko baloba aminte tu să iei!

 

Adevăr grăiesc ție că nu cu mușchiŭ de pământ pasărea în zbor se va rădica.

Ci tu cu toate alifiile să te ungi și ție bine pre acest pământ îți va fi.

Cu unsoare de cânepă adăugată cu extras de alge de mare încheieturile să ți le ungi

și în ăst feliŭ printre cei aleși ce în zbor prin văzduh cătră stele se rădică și tu te vei alege.  Iară deacă în tătă ziua cu alifie de  gălbenele te vei unge iară dimineața în nări trei picături de tea tree oil îți vei picura,

și tu pre sânta Lună vei ajunge a păși.

Dară cum oare despre aceasta va cuvânta necunoscutulŭ pintre stele călătorulŭ?

Oh, NASA, sfântă NASA!

 

Ci tu în veci pururi să cugeți la al tău rost

omenirea mai departe a o călăuzi și cu sârg a o îndepărta

de la aceste nedesăvârșite trupuri ce cu încheieturi de platină, șuruburi inoxidabile, țâțe siliclonate și dinți de aur și-au dat silința a se drege.

Ci tu omenirea de trupurile desăvârșite, în sfintele episoade din Războiul Stelelor și în doftoriceasca lucrare a sfântului Egon Bondy propovăduite, cătră acelea minuni să o călăuzești.

 

Nicicând să nu zici „în ispită căzut-am”

după ce cu o halcă de grătar de porc, cu trei beri Pilsner Urquell, cu cinci ecleruri de ciocolată și cu două pahare de votcă ca un păcătos te-ai înfruptat.

Căci pre tine însuți numa câtŭ te vei minți, dară pe Doamna Noastră Coana Mare a o înșela nu vei izbuti.

Căci omulu nimic altă nu iaste câtŭ numa´  o blăstămată mașinărie ce nu se află chip a o drege.

Pentru aceea tu mai bine siestă înainte și după prânz să ții, căci altminteri acizii cei grași pre tine pe dinlăuntru te vor mânca.

 

Când întreagă făptura ta din aur și din platină alcătuită va fi,

când în vremea depărtată făptura ta binecuvântate microcircuite o vor străbate,

iară gândul tău numa câtŭ în regim binar lucrarea și-o va săvârși,

când cele binecuvântate vremuri vor fi să vină, greutatea ta va fi constantă.

Dară până atunci, adevăr grăiesc ție, în tătă dimineața al tău trup fără preget cântărește-l.

 

A cui pâne cu semințe de chia o mănânci, al aceluia cântec să-l cânți.

 

Nu căta cu dispreț la proteza dentară a muierii,

carele nici ea nu cată la a tale dandanale cu prostata.

Căci n-ai fostu veșnic atâta de june precum acuma ești.

Și aminte să-ți aduci câte zbârcituri pre frunte, cearcăne supt ochiu și pete pre piele pentru astă a ta tinerețe de azi să plătești trebuit-a

și câte fire de păr toate spaimele albitu-ți-au și de pe scăfârlie făcutu-ți-au să cadă,

până cându junele de douăzeci de primăveri din ziua de azi ajuns-ai.

 

Sprâncenele necuviincios crescute tu să ți le retezi, căci aceasta în ochii Doamnei Noastre Coana Mare neobrăzată hidoșenie iaste.

 

Căci de toate cele câte tu le aduni,

Coana Mare se leapădă.

Iară de piatra de încercare scapă nime prin operație laparoscopicească nu te scapă.

 

De te desfată desăvârșirea boarelor de vânt ce în tătă ziua drept în amiaza mare se rădică

ferestre spre a închide și ușile spre a le troncăni,

de te farmecă robinetul rece den care apă caldă cură,

află dară că pre aiastă lume multu mai multe taine suntu și că toate neînțelese îți vor rămâne.

Toate acestea dară pre tine să te desfete,

și soarele cela turtit ce peste marea cea mare se arată

și nu te căzni zadarnic tâlcurile scrise în nori a le desluși.

De bunăvoie prostit să te lași (și întru slava prostiei zilele să-ți duci)

iar Coana Mare cu dragostea ei te-o milui.

 

Pietricele și scoici de pre plajă tu să nu culegi,

căci sub văzduh uscat și coloarea, și strălucirea li se vor irosi

iară în al tău nevrednic apartament de bloc la ele-n veci nu vei căta.

Cu al tău gând gândește, și dară cu a ta ființă fii!

Căci în deșert deșertăciunea iaste

și-n clipa cându nimică n-ai a roboti mai cu priință-ți este burta în sine a ți-o trage și cătră lume a ți-o umfla.

 

Căci doară bătrâna scârnăvie la ceea tânără îi lasă loculu.

Taman pre dos de cum s-ar cuveni să hie în tramvai.

 

Sate ce precum roiuri de stele se adună la poalele munților,

stele rânduri-rânduri ce cătră ele binecuvântate șosele călăuzesc,

metafore ce din văzduhulu nopții căzut-au și pre pământu zacŭ,

ajunge cât doară a le culege

și în legiuitele containere pentru felurite soiuri de necurăție a le lepăda.

 

Ci când iuțeala fără seamăn de amețitoare iaste,

pravilele sfântului Newton nu mai au putere, ci numa câtŭ pravilele sfântului Einstein și Zweistein și Dreistein.

Iară pravilele căderilor de avioane numa´ câtŭ pentru tine putere au,

carele ceialanți a ține socoteala  nenorocirilor pre drumurile de pre pământ se mulțămesc.

Ci de vei purcede tu în cel burlan de fier a te băga,

el cu tine în dânsulŭ cădea-va, încă înainte de a se rădica în văzduhu și altminterea nu e.

 

Au deacă blăstămăția ceea ce mașină de spălat să chiamă are ghiersul de gândești c-a hi un mixer,

poate-se ca în curând în betonŭ și mortarŭ să te înveșmântezi

și yoga cea păgână în groapa strămoșilor fără teamă să o solomonești

 

La căderea nopții tu ferestrele de la casă toate să le deschizi.

 

Periuța de dinți nu este de agiuns, grăit-a Doamna Noastră. De vrei a avea cinste în fața celor bătrâni, scărpinător de limbă în tătă minuta cu tine să porți.  

 

Fericirea în viață încă înaintre de cântatulŭ cocoșilor să afli iară apoi pre Pământulŭ nost cu ușurătate și de veselie în sus vei sări, umezindu-lŭ cu a tale lacrămi de râsu și de jale, carele între dânsele a le osebi nu vei iscusi.

 

Ci n-ai învățat încă pre puternicii dzilei a-i lingușire? Au de ce nu dară? Au ești dislectic or disgrafic? Căci numai aiasta în ochii Doamnei Noastre te iartă.

 

Fulgerele Domnului de se văd din odaie, tu îndată fugi a trage obloanele?

Auzit-ai oare că omu și muierea în spurcăta împreunare mai fulgerulŭ mai debragă-l ispitesc ca paratrăsnetulŭ?

Poftit-ai dară o țâră de liubov din făină integrală de la târgulŭ de fermieri?

Or nește tăvăleală fermentată și nefiltrată?

Cu voie ți-ar fi a-i scărpina  sirenei solzii din coada de pește?

Or în fața ușii boabe de mazăre a împrăștia?

Or nucile de coajă a le curăța?

Ia aminte, căci blăstămăția de automobil e cumu-i cușca lu sfântulŭ Farraday!

 

Te cațără dară până acolo sus

unde crește țâța-vacii,

floarea ei ceea palidă fără milă să i-o rupi,

în umbra palmelor să purcezi a o usca

și ceai dintr-ânsa să faci

în serile cele lungi spre a-l sorbi.

 

Arșița când s-a săvârșit, muștele se ițesc.

Când muștele puterea din aripi și-o prăpădesc, vine înghețulŭ cel de iarnă grea.

Iară când din pricină de frigu din casă nu poți a te iți, pre masa te se arată dulci bucate ce neasemuit de păgubitoare sănătății sunt.

Cu bucatele dulci fără preget bârdihanulŭ crește iară de mână cu slănina

boleșnițe cardiovasculare bat la ușe.

Te păzește dară de ispitele de sezon!

Cu orânduială și fără abatere la masajul diafragmei pelvine să purcezi

și astfel chipul Doamnei Noastre-l vei însenina.

 

Când cu larmă și tumult Ying și Yang se împreunează, din vânzoleala lor ozonulŭ rodește

iară acela cu iscusită potriveală peristaltica intestinală o înrâurește,

căci întru vânzoleală încrețiturile de pe maț le burzuluiește și tăt bucluculŭ cătră mațulŭ gros îl împinge.

 

De haita lumească fără abatere să te ții și lumina s-o lași să te călăuzescă.

Ia aminte la Ester și Rut – îs pleavă omenească.

La Iona aminte să iei – căci peștele cel mare cu caznă să-l înghită ar dovedi.

La Isaia cască ochii, căci pre dânsul de-o muiere cu anevoie l-ai osebi,

iară a lui țățe câtŭ numa și un cățel de urs cu pungă să adape ar izbuti,

de nu le-ar tăinui de ochi străini

musteața lui cea plină de necurățiile și viermii din pustie.

 

Dintru-nceput purcede-vor a-ți spinteca glanda cea tiroidă ce cu atâta osârdie să se sporească ai grijit-o,

apoi cu avionulŭ în marea cea mare cădea-vei,

blăstămăția de cancer te va roade

iară întru, sfârșit paragina anilor tăi tineri den viață te va săvârși.

 

Căci azi cu silicon toate cele a le mări se poate,

cu creierulu numa câtu-i mai anevoie,

ci mai degrabă urechile a-ți mări cată, cu luare-aminte

spre a asculta povețele Doamnei Noastre Coana Mare.

 

Uscată de-i beleazna și de nu puroiește,

tu mulțămire nalță cătră Coana Mare și sântu soare,

ce pielea-ți beteagă cu vitamina D o întărește.

 

La mare cinste toți te vor avea,

făptura ta de ți s-o-mpuțina și bârdihanul nevăzut de ți

s-o face.

La mijlocelu-ți subțirel pierduți ei s-or uita cu Coana Mare-n frunte.

Și din belșug te-or răsplăti pentru spinarea-ți arătoasă:

Un Oscar căpăta-vei pentru frumușață

și-al tău caiac l-or răsplăti cu Crucea pentru Vitejie!

 

Iară frumos când fi-vei, tras prin inel,

când pletele-ți rărite iar ți-or crește și zbărciturile s-or netezi,

când dară cu vreo 20 de primăveri mai june boiu-ți fi-va,

un oaspe nepoftit cu coasa dar veni-va

a-ți spune ce gândește dânsul de-al tău wellness,

de vitamine și de antioxidanți.

Ți-o lăuda dar vâna mlădioasă

cu prima dintre loviturile de coasă,

cu cea de-a doua s-o mira, cuminte,

de negrăita-ți ținere de minte.

Ți-o mai rămâne vreme numa’ câtu’ în gând

tu singur să te pomenești din vremea când,

în amintirile cele mai vechi, prunc fiind,

dormeai acasă la bunica.

Dară cându a treiași dată el te-o secera,

la Băile cele de Aur te-o trimite,

la centrele de wellness și de fitness cele mai desăvârșite

și-acolo dar, adevărat îți dzicŭ, că o să-ți fie

welly welly well!

 

Pe nimenea dară tu să nu poftești,

iară jalea ta asupra celui din vieață săvârșit la ceia ce-l jelescŭ să nu le-o dzici.

Când or veni, tu cuviincios pe cale să-i întâmpini

și numa câtŭ în tăcere tu cată a-i îmbrățoșa.

 

Ca usturoiulŭ să duhnești,

păduche!

În tătă ziua trii cățăi de usturoi

cu ceapă negreșit tu să înfuleci,

iară necurăția dintre dinți cu scursuri de bălegarulŭ s-o izgonești,

căci de aceasta mult ferice fi-va Coana Mare,

când t-ei căzni-n simțiri ca s-o aduci văzduh din gura ta-ntr-a ei suflând.

Ci ale ei mădulare cu de la sine putere întru îmbrățoșare s-or rădica,

ci dară încă și mai vârtos,

deacă după aceea cu lemn câinesc, chimen, ciuperci shitake, alge marine t-ei îndopa,

cu apă rece ca gheața t-ei întări iară întru a imunității rădicare la cântatulu cocoșilor

numa cîtŭ din semințe de mac, dovleac, sesam și-un mănunchi de negrilică

cu sfințenie să te împărtășești.

Iară acestea toate binecuvântate bucate cu aghiazmă din sâmburi de grapefruit negreșit să

le stropești.

Iară cându toate acestea împlini-se-vor,

pe chipul Doamnei Noastre dumnezăiesc zâmbet zdrobitor înflori-va

iară tu pentru o frântură de clipită în a ei mătăsoasă nebunie negreșit vei odihni!

 

De prune uscate și de preasfinte tantrice ritualuri trupul nicicând să nu ți-l lipsești!

Ci zaharul și făina albă cată mai degrabă peste mușuroiŭ de furnici a le scutura!

Iară laptele în străchinuța de la ușă cată a-l turna,

căci acela numa câtŭ de pisicile și iezii de pe lângăși iarăși de poeții înfometați vrednic

este.

 

Urât de-ți este scuipatulŭ ce pe gură îl scoții?

Amăgește-te dară că-i un găinațŭ de pasere!

 

Au urâtulŭ îți este ceala ce din oglindă la tine se uită?

Amăgește-te dară că nu ești tu, ci mai degrab al tău bătrân părinte!

 

Căci cea mai de soi născocire a neamului omenesc de când roata și praful de pușcă

născocitu-se-au,

nimic altă decâtu bideulŭ iaste.

De ce dară să-ți fie drag necurăție cu tine a purta între obrajii dosului?

Ci după marea bucurie a ușurării cată mai degrab de muruială a-l izbăvi,

iară trimisele cereștilor Coane Mari cu sârg săruta-ți-l-or!

 

Zgârciurile pururelnice de ți-or fi la scârțâit, tu cu piftie să te împărtășești.

Zgârciuri de pui pre dânsa cu sârgŭ să adaugi,

iară atuncea izbăvit fi-vei de pârdalnica căzătură la coborîșulŭ din tramvai.

Iaurtulŭ cu ceai verde sencha aghezmuiește-l,

iară tumorile pre balconŭ să ți le bronzezi.

Cugetă adânc, meditează iară al tău creier odrăslirea cestor bâiguieli va dovedi a o curma.

La spurcăta împreunare prielnic a zvâcni din trupŭ de t-ei pricepe,

răsplată pe măsură iadulŭ fie-ți.

Văzduhulŭ nu-i muiere.

Nimica nu-i desăvârșit,

nimica nu s-a săvârșit pe veci.

Coana Mare

de toate zăuitatu-și-a, ba și cheile de la casă prăpăditu-le-a.

 

În marea cea mare vieața de chitești a ți-o curma,

cată a nu-mplini aceasta în sânta duminecă, când cu a ta mamă la scăldat venit-ai.

 

De săbun și de șampon ca de necuratulu să te păzești și mai cu samă să iei aminte picioarele ca nu carecumva de scârnăva apă tu să le atingi.

 

Țoalele cele de pre tine lepădate la locul lor le pune.

Căci doară Coana Mare ochii săi dumniezăiești amarnic și-i încruntă,

când țoale prin tăt iataculu atârnate vede, și nu șcie au de-s de pre trup necurat lepădate, au de-s primenite gata,

au de-i musai a le primeni și cu fierul precum doamnele cele de la oraș a le netezi.

 

Căci doară știi cum velitulu poet din vechime băsnit-a:

 

« Ceva mereu o mână cătră lac,

ci numa’ doarăatâta câtu-i jună –

 

Prunc ai zămislitŭ,

nimic nu te-a silitŭ,

nimic nu ți-e pe plac,

haină mătrăgună. »

 

Cată mai degrab’ cu văzduhulu a te împreuna și șturlubatica tăvăleală cu râsu-ți nezăgăzuit

aghezmuiește-o.

Seara întru sănătate cată a o închina iară dimineața întru frumușață.

Flocii de pre chiept, dintre spurcătele-ți picioare, de la subsuoară, de pre zgăibărace și de

pe brânce de-i vei jupui,

cu trei sâmbete mai lungi ale tale zile fi-vor,

milostenia Coanei Mari asupră-ți s-o pogorî

și neîndoielnică dezlegare de păcate pentru

neorânduiala din odaia ta căpăta-vei.

Vreun mădularulŭ de l-am uitat,

tu flocii și de pe acela să-i jupoi

iară Doamna Noastră, Coana Mare, mănușile de cauciuc ți le-o binecuvânta.

 

Ayurveda propovăduiește că focul a-l isca cu putință iaste frecând un ardei iute de altul.

Ci adevăr grăiesc ție: de-abia când napii unu´ de altu´ îi vei freca,

afla-vei fapta fără noimă ce înseamnă.

În rețetele Coanei Mari nasulŭ să nu-ţi bagi

iară dânsa orișicând cu pântecele fierbinte pre tipsie de aur cu osârdie te va ospeți.

 

Adevăr grăiesc ție, culturismul nu iaste tot aceea precum wellnessŭ.

Cu evlavie și dumniezăiască frică

de toată boarea cea ce dinspre cultură ori sudoare adie tu cată a te păzi.

La putreziciune cată a cugeta și pentru aceea dintre bucatele tale marmelada tu negreșit

cată a o azvârli.

 

Degetul în scuipatŭ să ți-l umezești și cătră ceruri să-l rădici,

la lichenii de pre copaciŭ aminte să iai,

înghețata Polar de pre Steaua Polară cată a o linge,

la azimutulŭ din cap cu luare-aminte să cați

ochii să ți-i micești iară mâna cu degetulŭ rădicat s-o întinzi

și astfel loculu tău pre această lume negreșitŭ ți-l vei ști

și de pre Calea Dreaptă nicicândŭ nu te vei abate.

 

Cu luare-aminte la stresŭ tu să cați,

unghiile și părulŭ în cenușă să ți le preschimbi,

ca pre o scârnăvie să te prețăluiești,

căci blăstămăție de mașină ești și în mașină te vei întoarce.

 

Gura de necurăție cu apă să ți-o clătărești

iară scârbavniculŭ scuipatŭ cel gros,

cuibulŭ la toate boleșnițele și duhurile necurate, din tine afară să-l izgonești.

Nasulŭ cu apă sărată a ți-l clătări cată

și de la o gaură la cealantă a sa cu deplină nerușinare să râzi

și-n ăst feliŭ zilele tale cele

fără de rost să ți le lungești.

 

La filmulŭ Solaris negreșit să prubuluiești a te uita,

și la solar plexus cu luare-aminte să cați,

iară după ce bucatele de la miezŭ zilei le vei mistui, la solar să te ducă picioarele,

ci în acelŭ locŭ fiertură din buruieni africane să sorbi,

cătră Doamna Noastră Coana Mare negreșit cuvioasă rugăciune să înalți

iară la sfârșit hodina somnului să cați,

carele cată nu să te întărească,

ci să te slăbească.

 

Rămas bun, nasolness!

Bun venit, welness!

 

Tu să fii sănătos!

 

 

Traducere: Mircea Dan Duta

 

 

Nota privind traducerea în limba romana a poemului Buď zdrav / Tu să fii sănătos de Tomáš Míka

În acord cu autorul, poemul a fost tradus sub forma unei false slujbe religioase / rugaciuni inaltate unei « zeite supreme » (Doamna Noastra – Coana Mare) si rostite intr-o romana cronicareasca, arhaica, ale carei cutume de rostire vin adesea in contradictie – adesea intentionata – cu normele gramaticale si stilistice ale limbii contemporane, dar, la nivel simbolic, si cu tot ce inseamna conotatiile si motivele in mod evident aferente culturii contemporane cu care lu reaza rextul

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

BIO

 

Tomáš Míka s-a născut la Praga pe 1 decembrie 1959. A studiat Boemistica și Anglistica la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Caroline din Praga (FFUK), după care, începând din 1987, a predat la diverse școli pragheze, până în 1991 funcționând și în cadrul Catedrei de Translatologie a FFUK. În cursul anului 2002 a predat și la Universitaty of Texas din Austin, SUA. În afară de poezie, se dedică prozei, muzicii, jurnalisticii și traducerilor din literatura engleză și americană. Este și unul dintre cei mai apreciați textieri din Republica Cehă și, ca o curiozitate, a făcut parte, ca saxofonist, din mai multe trupe de jazz sau de rock. Fragmente din creația sa literară au fost traduse în engleză, italiană, română și slovacă. Este unul dintre cei mai cunoscuți poeți cehi contemporani în străinătate.

Poezia lui Tomáš Míka acoperă un impresionant spectru de stiluri, începând de la angajamentul moral-cetățenesc din Omul grăbitpână la concentrarea extremă, de sorginte liric-filozofică, din poeziile publicate în antologia din 2004 sau la erotismul rafinat din antologiile apărute în 2005 și 2006. Ca o curiozitate, Tomáš Míka nu a fost foarte interesat în a publica în volume personale, majoritatea creației sale literare apărând în antologii sau diverse reviste de specialitate.

 

Volume publicate:

Anihilarea animalelor, 2003, volum de poezie

Und, 2005, volum de proză

Jurnalul omului grăbit, 2007, volum de poezie

Mesaje de eroare, 2016, volum de poezie

 

Prezent în antologiile:

Antologie de literatură cehă nouă 1995 – 2004, 2004, Fra, Praga

Antologie de foiletoane radio 2002 – 2004, 2004, Concordia, Praga

Antologie de literatură erotică cehă1990 – 2005, 2005, Concordia, Praga

Antologie de povestiri erotice, 2006, Knižní klub, Praga

 

Articles similaires

Tags

Partager