Şerban Foarţă

 

t

 

(România)

 

 

 

Meine Liebe,

 

Trece-mi cu vederea acest apelativ nefolosit, nicicînd, între noi doi. Singura lui raţiune,-n ocurenţă, e una strict confidenţială, cele două imiţiale ale lui: M. şi L., coincizînd cu ale tale.

Ci trece-mi cu vederea, mai cu seama, wertherianismul unui stil ce nu mi-e propriu.

L-aş asemui cu un anume sentimentalism (azi, fezandat) al claviriştilor de odinioară, salonarzi (şi cu, peste ghete, ghetre albe), care făceau exces, adesea, de pedală.

Mai fac un astfel de exces bieţii diletanţi ai claviaturii (ca mine, de exemplu), în cazul cărora se apelează la pedală şi la „halourile” ei de orgă din raţiuni de tehnică precară: pedala pianului, surdinizînd, în parte, tastatura, acoperă unele chixuri (la mîna stînga, bineînţeles), dar îngăleaza melodia.

Pe cînd eu aş vrea să am, acum, acurateţea unei sonate, bunăoară, de Scarlatti (Domenico Giuseppe), – cîntată vara, pe la nouă dimineaţa, cu ferestrele deschise larg (nu, însă, ca să-ţi epatezi nişte vecini care preferă, mai degrabă, o manea).

Ora acestei audiţii nu ţine de mai ştiu eu ce capriciu, dar pentru că preclasicii (Scarlatti y compris) sunt mai compatibili cu matinalitatea, fiind matutini, la figurat vorbind, ei înşişi, – ca, mutandis mutandis, cel despre care Ion Barbu scrie, într-o depeşă către Al. Rosetti, din  burgul ceramicii albastre, Delft: „Vermeer, vecinică dimineaţă!”.

Or, mutatis mutandis, pe lîngă acesta ultim, care e culmea, pe cît cred, a transparenţei, luminozităţii şi acurateţei compoziţiei, Rembrandt e, uneori, un „pedalist”.

Aşadar, (pre)clasicii sînt matinali, (post)romaticilor priindu-le, cu precădere, ceasul penumbrelor crepusculare…

După cum vezi, fac speculaţii (vane, poate), cînd ceea ce ar trebui să-ţi spun e că, de fapt, emoţia mă sufocă.

Alaltăieri, vineri seara, la concert, arhiştiuta Ständchen, cîntată în versiunea Scubert-Liszt (pe care o ascult, acum, de unul singur, pe you tube), va fi vorbit în locul nostru, făcîndu-ne să lăcrimăm (nu doar lăuntric), la unison şi mînă-n mînă.

Nu te puteam decît privi, din cînd în cînd, cu coada ochiului, ca să nu plîng îndeaievea.

Lacrima e harică, desigur; şi, ca şi muzica, are efect catarctic.

Nu orice muzică, dar cea amintitoare, care, deşi se deapănă-n auzul nostru chiar atunci, nu e de-atunci, fiind de altădată, – fie si dacă o asculţi întîia oară.

Timpul său, cum am mai spus cîndva, nu este chiar prezentul, ci viitorul anterior, – care-i un timp himeric, improbabil, contrafactual: ce-ar fi fost dacă? 

E noslagia unui ar fi putut să fie, – pe care Scubert o exprimă simplu (gemütlich, cum ar spune nemţii, mari amatori de Biedermeier); iar Liszt – prin repetiţia mai sus cu o octavă şi ecolalică, aş zice, ca o discretă îngînare), a cîte unui scurt motiv – o potenţează, dar timid şi cu atît mai sfîşietor.

Registrul acut, altminteri, pe care-l preferă, nu o dată, Liszt, convertind lemnul în metal sau sticlă, „delignifică”, într-astfel, pianul  („culoarea” căruia e mai opacă, îndeobşte), conferindu-i un timbru tot mai cristalin, dar şi inverosimil şi factice, ca un Glöckchenspiel ce vine de departe.

Or, prin această „sticlărie”, dacă vrei, se (între)vede muzica vorbind…

Ceea ce, în cazul nostru, a făcut-o, acum vreo două veacuri: vineri seara!

 

Meine Liebe, eine gute Nacht!

 

 

 

Schubert-Liszt

 

 

Viitorul anterior este exclusiv un timp relativ, exprimând o acțiune care urmează să se efectueze după momentul vorbirii, dar înaintea altei acțiuni viitoare, prezentă în aceeași frază (Nu vom putea ajunge la o concluzie definitivă până nu vom fi demonstrat…) sau în contextul mai larg: Până atunci își va fi făcut efectul. ex. voi fi facut, vom fi demonstrat etc.

 

va fi vorbit în locul nostru, făcîndu-ne să lăcrimăm ca o… icoană!

(Eu n-am văzut niciuna lăcrimînd, dar dacă e adevărat că 

 

 

 

Viole violate zilnic, cu arcuşul (în coborîş/urcuşu-i silnic);

viorişti cam prea behaviorişti;

violoncele azurate: violons-ciel;

traversiere

xilofoane din traverse feroviare

tube

tobe

bouzouki-n formă de bazuka;

pianina Pianinocika,

contrabasişti contrabăsişti

trombon,

triangle angle rectangle,

Flaute fermecate

Şipci fine pentru scripci

Ţitere studente la Litere

Cobze

Acordeoane

Armonici

Balalaici

 

 

 

Ciupite

Instrument Observații generale
Lăută Lăuta a fost instrumentul preferat (alături de viola da gamba) al muzicienilor secolului al XVI-lea. Lăuta a avut un rol primordial în înflorirea acompaniamentului instrumental, asociindu-se cu vocea fără a fuziona cu aceasta, îmbogățind astfel discursul muzical fără a compromite inteligibilitatea textului. Are cutia de rezonanță bombată, gâtul relativ scurt cu 6 coarde duble și cheile dispuse în unghi drept. In Evul Mediu se cânta cu o pană, iar ulterior prin ciupire cu degetele.
Teorbă Un hibrid între o lăută bas și o liră.
Vihuela Vihuela, un instrument cu un repertoriu considerabil, a fost foarte populară în Spania. A fost înlocuită de chitară în secolul al XVII-lea.
Chitară Originară în Spania, chitara acustică este astăzi unul din cele mai populare instrumente.
Ukulele O mică chitară cu patru coarde.
Mandolină Un instrument asemănător lăutei la care se cântă prin ciupire cu plectru.
Cobză O lăută populară în Europa de Est.
Banjo Un instrument cu o cutie de rezonanță clindrică, cu patru sau cinci coarde, de origine africană.
Bouzouki O laută populară în Grecia modernă.
Țiteră O familie de instrumente cu coardele și cutia de rezonanță de aceeași lungime.Ţitere
Liră Un instrument în care coardele vibrează liber paralel cu placa de rezonanță.O liră-n delir
Harpă Un instrument în care coardele vibrează liber perpendicular pe placa de rezonanță.
Clavecin Clavecinul este format dintr-o cutie conținând o placă de rezonanță (tablă armonică) pe care sunt întinse coardele. Apăsând o clapă, executantul ridică o limbă de lemn prevăzută cu un cioc din piele plasată lângă o coardă; acest cioc ciupește coarda și o face să vibreze, așa cum degetul ciupește și face să vibreze coarda chitarei.
Sitar O lăută indiană cu coarde rezonante. Se cântă prin ciupire cu plectru.
Biwa O lăută japoneză. Se cântă prin ciupire cu plectru.
Shamisen Un alt model de lăută japoneză. Se cântă prin ciupire cu plectru.

 

[modificare]Cu arcuș

 

Instrument Observații generale
Vioară Vioara este instrumentul cu coarde și arcuș cu acordajul cel mai înalt. Vioara se ține sprijinită de umărul stâng, sub bărbie. Începând din secolul al XVI-lea vioara pătrunde în toate domeniile muzicale, iar în secolul al XVIII-lea este instrumentul solist preferat în ansamblurile de muzică de camera și în orchestre. Timbrul viorii este mai „strălucitor” decât al violei, ceea ce explică succesul și lunga neîncredere față de aceasta. Acordajul este în cvinte.
Violă Viola este un instrument din familia viorii cu dimensiuni intermediare între cele ale viorii și ale violoncelului. Timbrul violei este mai „întunecat” decât cel al viorii. Acordajul este cu o cvintă sub cel al viorii.
Violoncel Violoncelul are dimensiuni mult mai mari decât vioara sau viola și un registru mai grav. Se ține vertical, între genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu vârf ascuțit. Acordajul este cu o octavă sub cel al violei.
Viola da gamba Viola da gamba este o întregă familie de instrumente care a precedat în popularitate familia viorii (cele trei instrumente de mai sus). Au cutia de rezonanță cu spatele drept, bare pe gât și șase coarde. Familia violei da gamba a revenit într-o oarecare măsură în atenția muzicienilor cu utilizarea unor astfel de instrumente în formațiile de muzică veche. Se interpretează cu instrumentul ținut pe sau între picioare.
Viola da braccio O familie de instrumente similare în formă cu viola da gamba, la care se cântă cu instrumentul ținut pe braț.
Viola d’amore Un instrument de mărimea violei cu coarde rezonante.
Contrabas Contrabasul este un hibrid între instrumente din familia violei da gamba și familia viorii. Este cel mai mare și cel mai grav ca sonoritate instrument cu coarde și arcuș. Se interpretează stând în picioare. Acordajul este în cvarte.
Vioară cu goarnă (vioara Stroh) O vioară cu o goarnă montată pe cutia de rezonanță.
Baryton Versiunea bas a violei d’amore.

 

[modificare]Lovite

 

Instrument Observații generale
Clavicord Un instrument cu mecanism de claviatură în care apăsarea unei clape separă o coardă în două părți, cu doar una din acestea lăsată să vibreze liber.
Pian A fost inventat în Italia la începutul secolului al XVIII-lea. Noul instrument propune o paletă expresivă, o amploare sonoră și o bogăție a timbrului fără precedent.
Țambal Acționat prin apăsare cu baghete.

 

[modificare]Suflători din „lemn”

Articol principal: Instrument de suflat din lemn.

 

Instrument Observații generale
Fluier Cel mai vechi instrument muzical de suflat cunoscut este un fluier de acum 35.000 ani descoperit în Germania. [2]
Flaut Cu cavitate cilindrică și fără ancie.
Blockflöte Cu cavitate conică și fără ancie.
Oboi Cu cavitate conică și cu ancie dublă.
Corn englez Cu cavitate conică, ancie dublă și un registru o cvintă sub oboi.
Clarinet Cu cavitate cilindrică și ancie simplă.
Fagot Cu registru grav și timbru nazal este alcătuit dintr-un tub conic lung și un tub suplimentar îndoit la capăt, terminat cu o ancie dublă.
Saxofon Cu cavitate conică și ancie simplă.
Taragot Cu cavitate conică și ancie simplă.
Cimpoi O familie de instrumente de forma mai multor fluiere atașate de un burduf.
Nai Instrument popular in Romania, Munții Anzi, Africa de Est și Oceania.
Shakuhachi Fluier de bambus japonez.
Ocarină Un flaut de formă globulară.

 

[modificare]Suflători din „alamă”

Articol principal: Instrument de suflat din alamă .

 

Instrument Observații generale
Trompetă Trompeta este unul dintre cele mai vechi instrumente. O serie de valve activate pe partea superioară a instrumentului sunt deschise sau închise în diferite combinații pentru a crea note de diferite înălțimi.
Cornet Un instrument asemănator cu o trompetă, cu o cavitate conică mai pronunțată.
Trombon Trombonul generează sunete de diferite înălțimi prin deplasarea unei culise (sau al unui sistem de ventile) care lungește sau scurtează coloana de vibrație a instrumentului.
Corn francez Instrumentul modern este format dintr-un tub de bază, învârtit într-o formă compactă terminată cu un clopot, pe care sunt așezate o serie de valve. Înainte ca sistemul de valve să fie inventat, diferite note se obțineau prin diferite intensități de suflu, prin diferite coturi (porțiuni de tub auxiliare) care modificau lungimea de bază a tubului principal sau prin așezarea mâinii în diferite poziții în interiorul clopotului.
Corn poștal Un corn fără valve.
Tubă Tuba este cel mai grav instrument de suflat din alamă din orchestra simfonică. Este format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane.
Goarnă Un instrument fără valve cu originea în cornurile de animale.
Fligorn O goarnă cu valve.
Eufoniu O tubă de dimensiuni mai reduse.
Bucium Un corn folosit de păstori.

 

[modificare]Suflători cu structură complexă

 

Instrument Observații generale
Orgă Sunetele sunt produse de vibrația unei coloane de aer suflat mecanic în tuburi acordate, asemănătoare unor fluiere. O serie de asemenea tuburi, distinctă prin timbrul sonor pe care îl produce, poartă denumirea de „registru” sau „joc”). Orga se controlează folosind una sau mai multe claviaturi; acestea se numesc manuale (controlate cu ajutorul mâinilor) și pedaliere (formate din grinzi lungi de lemn, acționate de instrumentist cu tălpile; sunt considerate claviaturi fiindcă înălțimile sunt dispuse pe baza aceluiași sistem).
Flașnetă O mică orgă portativă.
Muzicuță Sunetul caracteristic este dat de ancii care vibrează liber. Este populară mai ales în muzica blues, country, western.
Clavietă O muzicuță cu clape.
Shō O muzicuță japoneză.
Acordeon Cu originea în muzicuța japoneză (shō) sau chinezească (sheng) a fost inventat în secolul al XIX-lea.
Bandoneon Un acordeon cu butoane pentru ambele mâini, popular in Argentina.
Concertină Un acordeon simplu, de formă hexagonală.

 

[modificare]Instrumente de percuție

Articol principal: Instrument de percuție .

[modificare]Cu ton definit

 

Instrument Observații generale
Timpan Timpanul este format dintr-o membrană întinsă pe o emisferă de metal. Înălțimea sunetului produs poate fi ajustată prin tensionarea membranei.
Xilofon Xilofonul este alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care răsună când sunt lovite cu niște ciocănașe de lemn.
Celestă Celesta este un instrument cu claviatură de tipul pianului, la care sunetul, cu timbru dulce și cristalin, se produce prin lovirea unor plăci metalice cu ciocane de lemn.
Vibrafon Vibrafonul este un instrument de percuție format din plăci de metal așezate deasupra unor tuburi de rezonanță în care prelungesc vibrația și amplifică sunetul produs prin lovirea plăcilor cu baghete.
Clopot Sunetul de cea mai lungă durată al unui clopot este la o octavă sub fundamentală (care este definită ca tonul de cea mai mare intensitate). Armonicele sunt la o terță mică, o cvintă perfectă și o octavă peste fundamentală. Acordajul se face prin modificarea selectivă a grosimii plăcii de metal. De exemplu, micșorarea grosimii la un nod al unei armonice va descrește frecvența acesteia.
Clopote tubulare Un set de tuburi cilindrice suspendate într-un cadru care sunt lovite cu un ciocănel.
Marimbafon Marimbafonul este un instrument asemănător xilofonului fiind folosit în Africa Centrală și America de Sud. A fost preluat și în orchestrele simfonice.

 

[modificare]Cu ton difuz

 

Instrument Observații generale
Tobă mare Face parte din Baterie.
Tobă mică Face parte din Baterie.
Talgere (cinele) Face parte din Baterie.
Tamburină O mică tobă cu talgere montate pe circumferință.
Gong Gongul este un instrument originar din Asia, format dintr-un disc de metal ușor bombat, suspendat de un cadru.
Tam-tam Un instrument asemănător cu un gong.
Trianglu Trianglul (sau „triunghiul” – formă ieșită din uz), este format dintr-un cadru metalic triunghiular suspendat care este lovit cu o baghetă metalică.
Castaniete Castanietele sunt instrumente de origine spaniolă, formate din două piese de lemn în formă de cochilii legate între ele.
Maracas Un vas portabil plin cu semințe sau un material similar care este agitat. Este popular în America Latină.
Drâmbă O mică limbă de lemn sau metal fixată la un capăt.

 

[modificare]Instrumente electronice

Articol principal: Instrument muzical electronic.

 

Instrument Observații generale
Teremin Inventat în anii 1920. Înălțimea sunetului este derminată de poziția mâinilor relativ la o antenă.
Ondes Martenot Un instrument electronic cu claviatură inventat în 1926.
Hellertion Un instrument electronic cu claviatură inventat de Peter Lertes și Bruno Hellberger în 1928.
Trautonium Inventat de Friedrich Trautwein in 1928-1930.
Orga-radio Inventată de Coupleaux și Givelet în 1932.
Orgă electronică Versiunea electronică a instrumentului. Un exemplu cu 3 octave este modelul Solovox fabricat de firma Hammond.
Chitară electrică Are succes din anii 1930.
Sintetizator Un model cu 6 octave fabricat de firma Hammond în perioada 1939-1942, numit Novachord, a avut un succes limitat. Din anii 1970 poate produce efecte sonore care aproximează bine sunetele provenite de la oricare din instrumentele de mai sus sau poate genera o varietate practic infinită de sunete complet noi.
Sintetizator de ritm O tobă electronică.
Sampler Un instrument care produce sunete după un model („sample”) pre-determinat de utilizator.
Pian digital Versiunea electronică a instrumentului.
 

 

[modificare]Note

 

 

 

Meine Liebe, alaltăieri, vineri seara, la concert, arhiştiuta Ständchen, cîntată în versiunea Scubert-Liszt (pe care o ascult, acum, de unul singur, pe you tube), va fi vorbit în locul nostru, făcîndu-ne să lăcrimăm (nu doar lăuntric), la unison şi mînă-n mînă.  Nu te puteam decît privi, din cînd în cînd, cu coada ochiului, ca să nu plîng îndeaievea. Lacrima e harică, desigur; şi, ca şi muzica, are efect catarctic.Nu orice muzică, dar cea amintitoare, care, deşi se deapănă-n auzul nostru chiar atunci, nu e de-atunci, fiind de altădată, – fie si dacă o asculţi întîia oară. Timpul său, cum am mai spus cîndva, nu este chiar prezentul, ci viitorul anterior, – care-i un timp himeric, improbabil, contrafactual: ce-ar fi fost dacă?  E noslagia unui ar fi putut să fie, – pe care Scubert o exprimă simplu (gemütlich, cum ar spune nemţii, mari amatori de Biedermeier); iar Liszt – prin repetiţia mai sus cu o octavă şi ecolalică, aş zice, ca o discretă îngînare), a cîte unui scurt motiv – o potenţează, dar timid şi cu atît mai sfîşietor. Registrul acut, altminteri, pe care-l preferă, nu o dată, Liszt, convertind lemnul în metal sau sticlă, „delignifică”, într-astfel, pianul  („culoarea” căruia e mai opacă, îndeobşte), conferindu-i un timbru tot mai cristalin, dar şi inverosimil şi factice, ca un Glöckchenspiel ce vine de departe. Or, prin această „sticlărie” spartă (ca lupa lacrimii,-tre pleoape) se (între)vede muzica vorbind… Ceea ce, în cazul nostru, a făcut-o, acum vreo două veacuri: vineri seara!
 

 

 

Șerban FOARȚĂ – ABC D’air:

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

BIO

Şerban Foarţă s-a născut la 8 iulie 1942, la Turnu Severin, ca fiu al medicului Nicolae Foarţă şi al profesoarei de muzică Yvonne Foarţă (Bürger, înainte de căsătorie). în 1965 absolvă Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, iar în 1978 obţine titlul de doctor în filologie. încă din timpul studenţiei publică articole de critică literară în revista Scrisul bănăţean.
Se face cunoscut ca poet scriind în colaborare cu Andrei Ujică texte pentru cântecele din repertoriul formaţiei Phoenix. Sunt texte intelectualizate şi fanteziste care atrag imediat atenţia unui public agasat de versificările puerile ale altor textieri. Când apar în volum (Texte pentru Phoenix, 1976), ele se bucură de un nou succes, de data aceasta pur literar.
în continuare, Şerban Foarţă scrie versuri pe cont propriu. Fiecare dintre cărţile pe care le publică (Simpleroze, 1978, Şalul, eşarpele Isadorei, 1978, Copyright, 1979, Areal, 7 poeme, 1983, Holorime, 1986 etc.) este primită cu interes de un public select. Poetul are o glorie discretă, datorită faptului că admiratorii lui sunt cititori educaţi, care nu obişnuiesc să-şi exprime zgomotos entuziasmul. Cu plăcere şi amuzament sunt citite şi cărţile sale de critică literară (Afinităţi selective, 1980, Afinităţi efective, 1990).
De altfel, scriitorul însuşi se delectează cu literatură bună, traducând din Valéry şi din Mallarmé, în felul său inimitabil, de geometru imperial al cuvintelor.

Informaţii suplimentare veti găsi pe wikipedia :

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erban_Foar%C8%9B%C4%83

Articles similaires

Tags

Partager