Ofelia Prodan

 

 

 

(România)

 

 

bătrâna

 

o bătrână stă ghemuită pe treptele unui bloc şi cerşeşte. mâna ei este foarte lungă şi zbârcită. a strâns deja nişte bănuţi. câteodată îi zornăie şi atunci îşi apleacă urechea şi închide ochii, de parcă zornăitul acela ar fi cea mai frumoasă muzică. mă scotocesc prin buzunare şi găsesc o monedă. vreau s-o pun în palma bătrânei, dar bătrâna îşi retrage palma, râde şi-mi spune cu gura ei ştirbă: credeai că te las să faci azi o faptă bună? mă scutur de uimire şi rămân stană de piatră, în timp ce bătrâna se ridică sprintenă ca o fetiţă de pe treptele blocului şi pleacă ţopăind într-un picior, zornăind bănuţii la ureche.

 

 

 

 

maşina de scris

 

el are în loc de inimă o maşină veche de scris. peste noapte o femeie bătrână vine, se aşază în faţa maşinii de scris şi bate rapid cu degete osoase şi uscate fiecare cuvânt. ea scrie ceea ce el visează. când el termină de visat, femeia se ridică de pe scaun, ia hârtiile scrise şi pleacă. de doi ani îl tot vizitează femeia aceasta. într-o seară s-a gândit la un vicleşug: va pune ceasul să sune înainte ca ea să termine de scris. a luat două somnifere şi s-a băgat sub plapumă. a adormit imediat şi a început să viseze. femeia a venit, s-a aşezat pe scaun şi a început să bată la maşina de scris. de data asta visul se derula atât de repede, încât, în momentul în care sună ceasul, hârtia rămase blocată în maşina de scris cam pe la jumătate. femeia rupse cealaltă jumătate şi dispăru. el se trezi, scoase hârtia rămasă şi citi. se gândi toată ziua la un nou vicleşug. când se făcu noapte luă din nou somnifere şi adormi imediat. de data asta se aşeză el la maşina de scris. femeia veni şi rămase în picioare în spatele lui, aplecându-se să privească peste umăr ce scrie. când ajunse la jumătate, el rupse coala de hârtie şi i-o întinse femeii. ea o luă cu bucurie în ochii obosiţi şi scoase din buzunarul larg al rochiei hârtia care îi trebuia lui. i-o întinse şi el o luă, apoi plecă de la maşina de scris, visând că se chinuie să lipească cele două jumătăţi şi că nu se potriveau în niciun fel una cu cealaltă.

 

 

 

 

Freud

 

eram doi în acelaşi trup
şi ne înţelegeam de minune
ne înţelegeam aşa de bine
că nimeni nu bănuia că suntem doi
într-un singur trup
ba chiar complet diferiţi

când aveam chef de vorbă
ne cedam bucuros locul unul altuia
când pofteam vreo mâncare mai delicioasă
aveam grijă ca fiecare să fie satisfăcut
dacă muream după vreo femeie
găseam fiecare cea mai elegantă soluţie
să ajungem între coapsele ei

treaba naibii a fost însă când
ne-am îndrăgostit
atunci am devenit brusc agresivi
certăreţi îngrozitor de geloşi
nu ne mai suportam deloc
încercam să ne furăm locul unul altuia
până când trupul sătul
până peste cap de mofturile noastre
îl chemă pe Freud şi Freud
ne-a luat fără nicio remuşcare locurile
şi a rămas într-un mod trist şi banal
singur într-un singur trup.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Ofelia Prodan (n. 1976) este o poetă română douămiistă. Studii de sociologie la Universitatea din Bucureşti. Debut absolut cu volumul Elefantul din patul meu (2007), care a primit Marele Premiu Ion Vinea (2007), Premiul pentru Debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2008), Premiul pentru Debut al revistei Luceafărul (2008) şi a fost nominalizat la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima (2008). Au urmat: Cartea mică (2007); Invincibili (2008); Ruleta cu nebun (2008), În trei zile lumea va fi devorată (2010) şi Ulise şi jocul de şah / Ulysses and the game of chess (ediţie bilingvă, 2011), de asemenea premiate şi nominalizate la câteva dintre cele mai importante premii literare din România. A avut lecturi publice în Spania şi Germania şi i-au apărut poeme în reviste din Spania, Belgia şi Ungaria. Blog personal: http://ofelia-oneeyeopen.blogspot.com/.

Articles similaires

Tags

Partager