Nicolae Silade

 

Nicolae SILADE

 

(România)

 

 

 

miniepistole

 

 

6

 

hasta la vista baby hasta la vista îţi spun din havana din cuba din

copacabana te-am văzut prima oară dansând prin berlin ai un nume

victoria sinonim cu istoria din vremea lui dej când m-ai fixat cu privirea

când te-am fixat din priviri şi de-atunci doar la tine mi-e gândul olé

 

din bucureşti în cancun din beijing în shanghai ai fost totdeauna

o puştoaică rebelă ai fost şi cu stalin cu alexandru cel mare cu cezar

ai fost cu mussolini şi che ai avut totdeauna împăraţi la picioare castele

palate birouri ovale armate întregi ai pus în mişcare ai fost şi pe lună olé

 

doar la tine mi-e gândul doar pe tine te văd cu ştefan cel mare cu turcii

la poartă cu mihai cel viteaz cu habsburgii în spate de ce oare se-ncred

toţi în tine de ce ai un stil de madonă perversă în toate de la unul la altul

tu treci şi prin moarte în limuzine de epocă fluturând o eşarfă de aur olé

 

hasta la vista baby hasta la vista îţi spun şi hasta manana rămâne

din lugoj din roma din copacabana mă recompun olé pentru tine

 

 

 

25

 

clădiri vechi cu acoperiş nou de pe vremea regimului austro-ungar

vizavi de facultatea de arhitectură pâlcuri de castani în floare şi un

cântec de păsări abia auzit şi un aeroplan care survolează consulatul

onorific al regatului ţărilor de jos şi institutul naţional de statistică

 

tocmai în clipa când ţipătul vieţii răsună în maternitatea bega cine

oare i-a dat nume de apă curgătoare mă întrebi şi nu ştiu dacă trebuie

să-ţi răspund sau nu şi nu ştiu dacă în memoria pură a celui ce vine

pe lume trebuie să caut miracolul sau în concertul de scâncete

 

al nou-născuţilor ori în seva prelinsă în urma trandafirului cules

impresia că lumea începe cu tine devine puternică din ce în ce mai

puternică într-o lume care există de când lumea şi-s tot atâtea

începuturi şi sfârşituri câte cifre statistice şi toate ţările sunt joase

 

când pe deasupra lor trec păsări al căror cântec abia se mai aude

când pe deasupra lor trece aeroplanul sau însuşi dumnezeu

 

 

 

47

 

când eram mai tânăr locuiam în bucureşti pe 13 septembrie şi

lucram la itb floreasca şi visam să devin un mare taximetrist pe

o dacia 1300 sport. locuiam la o doamnă care avea optzecişişase

de ani şi pretindea că este nepoata lui octavian goga. nu-mi cerea

 

chirie nu-mi cerea decât să stau la taclale cu ea în timpul meu liber.

nicolae îmi zicea mergi jos la alimentara şi cumpără-ţi vin şi ţigări şi

cafea şi vino să mai stăm de vorbă am atâtea să-ţi spun. dar eu eram

tânăr nu aveam chef de taclale şi gândul mai mereu îmi zbura

 

la fetiţele dulci din bucureşti. pe care le plimbam cu taxiul în imaginaţia

mea. şi timpul meu liber se risipea pe vin pe ţigări şi cafea. n-am rezistat

să stau acolo nici măcar cât a rezistat guvernul goga la putere. după ce

am plecat ceauşescu a dărâmat 13 septembrie şi 14 septembrie şi toate

 

zile românilor până la revoluţie. plus visul meu de mare taximetrist

acum îngropat undeva între grand hotel marriott şi casa poporului.

 

 

 

48

 

madam rosenberg îşi ridică fusta madam rosenberg îşi dă chiloţii jos

se aşează pe budă şi citeşte kabbalah în timp ce îşi satisface sonor

necesităţile fiziologice madam rosenberg este o femeie frumoasă mai

frumoasă ca femeia la treizeci de ani o femeie respectabilă o femeie

 

inteligentă nu-şi bate capul cu mirosul fecalelor nici cu urina nici cu

faptul că dumnezeu o vede în această poziţie ce intimitate o mai fi şi

asta se gândeşte madam rosenberg dacă nu eşti singur nici aici apoi

madam rosenberg termină madam rosenberg se ridică se dezbracă

 

şi intră la duş convinsă că ochii lui dumnezeu o privesc convinsă că

însuşi dumnezeu o admiră mândru de creaţia lui ce e frumos chiar şi

lui îi place se gândeşte madam rosenberg în timp ce se spală în timp

ce trupul său devine alb şi curat şi strălucitor ca un înger dacă îngerii

 

ar avea trup se gândeşte madam rosenberg în timp ce se îmbracă

se machiază şi iese în lume ca o femeie respectabilă ce este

 

 

 

5

 

nu ţi-am luat flori nu ţi-am spus te iubesc nu te-am scos în

oraş nici cină romantică nu ţi-am pregătit de ziua îndrăgostiţilor

dimpotrivă m-am plimbat singur şi te-am lăsat singură să faci

curăţenie-n suflet dumnezeu ştie de ce şi m-am uitat cu jind

 

după toate femeile şi le-am făcut ochi dulci puştoaicelor şi

complimente doamnelor şi sfântul valentin se uita la mine şi

nu înţelegea nimic eu însumi mă uitam la sfântul valentin şi nu

înţelegeam nimic doamne într-o astfel de zi am văzut şi femei

 

singure singure am văzut şi bărbaţi singuri bărbaţi poate

se supără sfântul valentin dar într-o astfel de zi nu e permisă

singurătatea şi după o valentine’s day nu e permis să urmeze

o valentine’s night plină de vise şi singurătate mare dreptate

 

avea prietenul meu când spunea: îndrăgostiţilor nu le ajunge

o zi de dragoste mie spre exemplu nu-mi ajunge o viaţă

 

 

 

libertate

 

ai bucuria aspră a vestului întipărită pe chip şi nostalgia estului

când priveşti pierdută împrejurul tău către cei ce te-au pierdut

când îţi faci iluzii că e timp destul în timpul dominat cândva de tine

la naşterea ta popoarele exaltau de bucurie te-nfăşurau într-un drapel găurit

naşterea ta a fost însăşi naşterea bucuriei deşi sângerie sângerândă

te păzeau cu tancurile cu mitralierele ca nu cumva să te întorci

în maternitatea neagră din care te-ai ivit în maternitatea roşie

a unui sfârşit de secol negru a unui deceniu mult prea roşu

în tine îşi puneau speranţe tinerii îşi dădeau viaţa pentru tine

mureau copii pe treptele catedralei ofrandă unui zeu necunoscut

naşterea ta a fost cea mai firească naştere ca naşterea mântuitorului a fost

dar numai noi te-am luat în braţe numai noi te-am proslăvit

strigând pe străzi de bucurie cu pieptul sfâşiat de gloanţe

numai noi te-am ocrotit de cei ce nici în gând nu te-au dorit

în sufletele noastre te-am ascuns să nu te poată nimeni lua

decât cu sufletele noastre decât cu trupurile noastre

cu bucuria că doar pentru noi te naşti că vei trăi doar pentru noi

măcar atât cât am murit noi pentru tine
 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Nicolae SILADE 2

 

Nicolae SILADE – biobibliografie

 

Poet, jurnalist

 

Născut: 4.12.1956

 

Redactor şef la Lugojul, 1991-1997

Din 1997 este fondatorul şi directorul ziarului Actualitatea

Din 2010 este fondatorul şi directorul revistei actualitatea literară

 

A publicat în:

 

România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Apostrof, Flacăra, Familia, Ramuri, Tribuna, Orizont, Conta, Argeş, Orient latin, Cafeneaua literară, Pro Saeculum, Tomis, Ateneu, Român în lume (Spania), Origini România (Spania), Libertatea (Serbia)

 

Volume apărute:

 

* Visul în lucru, Editura Litera, Bucureşti, 1979

* Cartea poeţilor (volum colectiv), Editura Lugojpress, 1994

* Mergere înainte, Editura Lugojpress, 1997

* eternelia, Editura Marineasa, Timişoara, 2006

* iubirea nu bate la uşă, Editura BrumaR, Timişoara, 2013

 

 

 

Articles similaires

Tags

Partager