Monica Rohan

 

Monica Rohan

 

(România)

 

 

 

ÎNTÂMPLĂRI  ADEVĂRATE…

 

Uliul pestriț venise la mine, primăvara, în luna mai,

în primăvară venise la mine uliul roșcat-arămiu

dintr-o icoană s-a rupt și-a zorit înspre casa

              cea liniștită până mai-ieri.

 

Porumbeii n-o să-i dau,

porumbeii n-am apucat să-i ascund, nu-i mai văd!

I-a ucis uliul aprig, vânătorul de-aramă?

 

Toată noaptea vântul a izbit cu mănușile ploii

              -n ferestrele plângăcioase

Ziua-ntreagă de-apoi n-a-ncetat tânguirea văzduhului veșted.

 

Țiuie uliul pestriț și ademenește puii stăncuțelor

              turturele și porumbei deopotrivă

              scutură penele înroșite de spaimă.

 

Nu-i lua uliule, gheață de aur, strălucire lichidă

              incandescență a fierului!

Flămândă ca moartea, privirea din lucruri

              vânează clipă de clipă, ochiul de cer

                            devorează lanțul fântânii…

 

 

 

Monica Rohan2

 

 

 

SINCOPĂ

 

Ca-ntr-un cuptor

în stomacul acestei păsări de pradă

pârjolită pe-o parte șed

              cu frica făcută ghem

              în sân cuibărită

uliul aprig neînfricat

suie lance în jarul bolții cerești

              smulge hălci de jar

              lasă stelele oarbe

              flacăra visului o înghite

și-uite-așa rămân vlăguită

fără ochii în care visam

              bolta cu stelele

              până la ultimul vers

care întotdeauna uita

              coordonatele

              stației orbitale haltaterra

și noaptea arsă e jumătatea digerată de viață

și, of e vremea să mă întorc

              pe cealaltă parte

              (de mi-o mai fi)

să mă întorn înspre

translucidul din oul-primar

clipocind înstelat de miracol…

 

 

 

Monica Rohan3

 

 

 

CĂLĂTORIND 

 

În cașeta de melasă

tău adânc ochiu-și desface

se deschide, adumbrită

pleoapa lumilor, vorace,

              să ne-nghită.

Nu te teme! Iezeru-i iluzia unde mă scufund

și respir vocalele laolaltă cu ploaia

              din raiul duminicii

merg mai adânc peste șinele încinse

                            de dogoarea

                            tălpilor mele

              carne vie răzuită în colții

                            cuvintelor călătoare

În căsuța de melasă gara mică își smulge inima

              și șuieră de dor

              și scrijelește dulci cântări

peste pereții umbrei, tremurători

Tu nu lua seama la bocetul inimii sale

sapă-nainte, nu tu ești prada ispitei,

              taie precis o copcă rotundă

              în gheața sângerândă

forează gang înțelept în muntele acestor nelămurite plecări.

 

 

 

REAL

 

Am privit, prin golul cuvintelor,

              orbitele desfundate ale orașului meu subteran

unde forfotesc larvele, bulbii zambilelor bleumarin,

crinii și pietrișul Timișului

Prin lanul de sârmă ghimpată

              am zburat, cu sufletul visător subțiat

Fâșii din realitatea poeziilor mele

              fumegă

              agățate de vânt –

Prin sârma ghimpată a memoriei

trece dimineața cu picioare de rouă

              până la genunchi verde

              și aproape imponderabilă

în transparența cuvintelor luminoase

topite în dreptul  adevărului cu sâmburi de foc

Trandafirul din creștet se rotește azvârlind

              mii și mii de petale

miliarde de lacrimi luminiscente

pe câmpul netulburat al vederii dintâi

 

Și din nou am privit, cu luare-aminte,

lumea „reală” surpată în golul dintre cuvinte.

 

 

 

Monica Rohan4

 

 

 

ADEMENIRI      

 

Ca un scai negru zgârie încheieturile mele

              și se agață de tivul fiecărei zile

cheagul sângelui înnegrit e o ancoră cu miriapode cârlige

așa se arată omniprezenta

              în cina surâsului apus, și-n sarea dimineții

ea se tânguie dulceag și grețos

              dulce îngrețoșat este bocetul ei

care unge obloanele și odăile se deschid

              înaintea nopții eterne

așa se arată moartea, numele ei nu mă

              cutremură, nici odihnește

globul păpădiei cât botoșeii pisoiului

              peste pământul reavăn

              și peste pielea albastră a cerului

îmi este la fel de aproape

lovește egal, în aceeași inimă

umple cu sânge călduț jumătatea voioasă,

afluentul de mătase al fluviului înghețat…

 

 

 

ARCA

 

Într-o liniște mare începuse lentoarea

fulgii orașului se cojeau de pe trupul păsării uriașe

se desprindeau agale din privirile dansatorilor osteniți

apele cerului scăldau duminici tihnite

                            asemeni zeppelinelor

                            împăcate plutind

              printre norișori muzicali,

              plauri înfloriți,

nuferi din care se va scutura luminoasă ploaia.

Sosise ziua aceea fără nume

              ca o fereastră goală în calendar

și ne-am adunat toți cei rămași

              în dreptul ferestrei

și ne-am aruncat sufletele prin rana ei

uimindu-ne de atâta blândețe

și calmă înțelepciune în plutirea lor deplin fericită.

Într-o pace fără de margini

              începuse dimineața

soarele nou era ochiul ei răcoros

revărsat peste slava cetății…

 

 

 

1.       DINCOLO :

 

2.       VEDERE PERIFERICĂ :

 

3.       ZICEREA :

 

4.       PARAVIS :

 

5.       ZORADIDARADA :

 

6.       ZID DUPĂ ZID :

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

BIOBIBLIOGRAFIE

 

MONICA ROHAN

 

Poetă, prozatoare.

 

Născută la 1 aprilie 1956, Sieu-Odorhei, jud. Bistriţa-Năsăud.

 

Studii:

Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj;

Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie, Universitatea de Vest Timişoara, secţia română-franceză.

 

Profesii şi locuri de muncă:

Desenator artististic,

Bibliotecară la Biblioteca Judeţeană Timiş.

 

Colaborează la: „Orizont”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Luceafărul” , „Orient Latin”,  „Banat”, „Reflex”, „Ratiunea Mistică”,  „Sinapsa”  etc.

 

Volume publicate:

Trecând printr-o dimneaţă, versuri, Timişoara, Editura Facla, 1983;

Scrîşnet, versuri, Bucureşti, Editura Litera, 1984;

Poveşti pestriţe, Timişoara, Editura Facla, 1986;

Împărăţia de vis, povestiri, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1990;

Dulce lumină, versuri, Timişoara, Editura Hestia, 1996;

Vedere periferică, versuri, Timişoara, Editura Hestia, 1998;

1000 fără 1, poeme, Timişoara, Editura Brumar, 2002;

Nostalgia grădinii, versuri, Timişoara, Editura Anthropos, 2006;

Picături,versuri, Timişoara, Editura Marineasa, 2007;

Rogvaiv,antologie, Timişoara, Editura Anthropos, 2009;

Zid după zid,  Editura Brumar, Timişoara, 2011.

 

Antologii:

Casa faunului. 40 de poeţi contemporani… Timişoara, Editura Hestia, 1996.

 

Referinţe critice

În periodice: Constanţa Buzea, „Amfiteatru”, nr. 11, 1983; Marian Odangiu, „Orizont”, nr. 52, 1983; Pia Brînzeu, „Orizont”, nr. 19, 1984; Laurenţiu Ulici, „România literară”, nr. 30, 1984; Eugen Dorcescu, „Renaşterea bănăţeană Paralela 45”, nr. 2777, 30 martie 1999; Ştefana Totorcea, „România literară”, nr. 25, 1999; Rodica Bărbat, „Banat”; Constantin Buiciuc, „Reflex”;  Graţiela Benga, „Viaţa Românească”; Adrian Dinu Rachieru, „Convorbiri Literare”,  ş.a.

 

În volume: Tudor Opriş, 500 de debuturi literare; Olimpia Berca, Dicţionarul scriitorilor bănăţeni, Timişoara, Editura Amarcord, 1996; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalitaţilor timişene, Editura Dacia Europa Nova, 1996;  Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni, Timişoara, Editura Marineasa, 2000; Olimpia Berca, Lecturi provinciale, Editura Eubeea, 2003; Paul Eugen Banciu, Aquilina Birăescu, Timişoara literară, Editura Marineasa, 2007; Constantin Buiciuc, Oglinda lui Narcis, Editura Anthropos, 2010  etc.

 

 

 

www.monica-rohan.ro

 

Articles similaires

Tags

Partager