Max Blecher

 

 

(Romania-France)

 

 
A walk by the sea

 

The blood of the sea circulates red in the corals

The waters’ profound heart is howling in my ears

I am at the bottom of the sky of the waves

In the cellar of the deep waters

In the light killed by the funeral glass

Small fish as platinum toys

Going through the waving hair

Over the seas as packs of dogs

Drinking quickly the waters. I am alone

I raise my hand and determine her liquid weight

I think of the gears of toothed wheels, a palm tree

In vain trying to whistle

As if I am crossing  melancholy mass

And as if, it was always that way

Half beautiful and half sad

 

 

 

Plimbare Marina

lui I.Ludo

 

Singele marii circula rosu in corali

Inima profunda a apei imi vajaie in urechi

Sunt in fundul cerului de valuri

In pivnita apelor adinci

In lumina omorita a funebrei sticle

Pesti mici ca jucarii de platina

Parcurg paru-mi care flutura

Peste mari ca turme de ciini

Sug repede apele. Sunt singur

Ridic mina si constat greutatea ei lichida

Ma gindesc la o roata dintata,la un palmier

Zadarnic incerc sa fluier

Parca strabat masa unei melancolii

Si parca intotdeauna a fost asa

Pe jumatate frumos si pe jumatate trist

 

 
The grotesque poem

 

I

The soldier who lives on the moon sometimes sends me on a string of saliva an orange, sometimes a leaf of parsley (a hair ripped off a green beard) and sometimes his watch with phosphorescent numbers on the dial. The watch falls to the bottom of the sea and chimes so wild that it breaks the waves (the sails bursting like firecrackers).
Children in the afternoon, playing with the kite, holding  in their hands the string of saliva, on its length the soldier does not send anything, neither badgers, nor dry figs.

 

II

On the water-gramophone the musical notes are raining as if cherubs of flour sing from  flour-trumpets, while my elephant twists his trunk in an endless spiral without dot or coma, the window detached
itself from the wall and left into the world, good trip, because I am drawing another window.

 

 

 

Poem Grotesc

 

I

Soldatul verde care locuieste în luna îmi trimite pe un fir de saliva cîteodata o portocala, cîteodata o frunza de patrunjel (par smuls din barba verde) si cîteodata ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul lui cade în fundul marii si bate atît de salbatec încît sparge valurile (pînzele corabiilor plesnesc ca pocnitoarele).
Copii dupa amiaza jucîndu-se cu zmeul tin în mîna un fir de saliva pe lungul caruia soldatul nu le trimite nimic, nici viezuri nici smochine uscate.

 

II

Pe un gramofon de apa notele ploua dupa cum heruvimii fainii canta din trompete de faina in timp ce elefantul meu si-a încurcat trompa într-o spirala fara sfîrsit fara punct si virgula fereastra s-a desfacut din zid si a plecat în lume drum bun caci iata desenez alta fereastra.

 

 

 

POEM

 

The veil of your body —

Like a bird in the heart’s nest

You are bathing in rivers of blood

And fly through the tips of my fingers

 

When you leave

My body regains its infinite load

And the holy boundless landscape

Defines your absence

 

With deep hands like baskets

You pull me out from the ocean’s sleep

And my head rings like a shell

 

You are the stone thrown into the lake

You are the ripple of water abandoning yourself

 

Perhaps while waiting

 

You will be resurrected by corpse of a word

 

And he with his blind flashlight

Will give me a ride through the night

 

Your hair will be her darkness

 

And I will sink into the shadows.
 

 

Poem

 

Invelisul tau

Ca o pasare in cuibul inimii

In rauri de singe te scalzi

Si zbori prin varful degetelor mele

 

Cind pleci

Corpul regaseste infinita lui greutate

Si peisajul deschis beant

Inseamna lipsa ta

 

Cu mini adinci ca niste panere

Ma scotidin oceanul somnului

Si capul imi suna ca o scoica

 

Tu piatra aruncata in lac

Tu cerc de apa parasindu-te

 

Poate  ca asteptind-te va invia

Cadavrul unui cuvint

 

Si el cu lanterna lui oarba ma va plimba

Prin noapte

 

Parul tau va fi intunericul ei

Si eu ma voi cufunda in umbre

 

 

 

Horse

To Sasha Pana

 

The horse with a measure of pride in hay

On a path as a single strand of hair in the sun

Is getting up from the earth, detaching himself from earth

Flakes of dirt are snowing under his blue hooves

As a sail on the daily mast

he’s bowing his mane, a fan in the sky

The horse is a woman of water, cameo

With breasts of clouds

With a real gesture as a claw on the brain

And a flag in the discolored dream of death

An island in the cold morning madness

As a drop  of mercury on the carpet

A horse enters, a horse exits

Between the fertile trees

With ears of air

And earrings of sparrows

The horse embarks upon the world.

 

 

 

Calul

 

Lui Sasa Pana

 

Calul cu masura orgoliului in fân

Pe o carare fir de par in soare

Se inalta din tarana deslipindu-se de tarana

Fulgii pamantului il ning sub copite de azur

Ca o pinza pe catargul

Zilei

Isi inclina coama evantai pe cer

Calul e femeia de apa camee

Cu sanii de nouri

Cu gestul real ca o gheara

In creieri

Si steagul in somnul decolorat al mortii

Insula in dimineata nebunie rece

Ca o picatura de mercur pe covor

Calul intra calul iese

Printre arborii roditori

Cu urechi de vazduh

Si cerceii de vrabii

Calul porneste in lume
 

 

Old Waltz

 

Old waltz dead bride still clad in her dusty veils

Garlands of girls twirling – white as if dressed in foam

each holds her prince of spades in her arms and sadly sails

round and round exuding a subtle whiff of foam

 

The graveyard in the moonlight, acacias – fairies of shade

Are whispering softly – they’re here as lordly guests,

And lovers mournful-hearted ensconced in nests

Of tombs, with sleepy gestures confess their dormant love

 

Old waltz… see waxen couples soar into the air, to the skies

In a dizzying dance  where their ballroom is the night

Things are all too normal around me. I’m seized by fright.

Meanwhile the waltz is raving and the wind whispers in sighs

 

Our bride and all her party – so alive were they once

But she died among the blossoms of blood and now her face

Is white, and spectral tremors over its whiteness dance

While the waltz wailing softly still twirls and twirls with grace.

 

 

 

Vals vechi

 

Vals vechi mireasa moarta e-n vualuri prafuite

Ghirlanzi de fete albe in rochii ca de spuma

Cu cavaleri de pica se-nvirt pe-aici cernite

Si raspindesc in aer un vag parfum de huma

 

Sta cimitiru-n luna, salcimii domni de umbre

Ca invitati e seama asista si soptesc

Prin tainice cavouri amanti cu inimi sumbre

Cu gesturi adormite iubiri marturisesc

 

Vals vechiperechi de ceara in aer se ridica

Si in salonul noptii ametitor danseaza

Sunt lucruri prea normalein jurul meu mi-e frica

Incet fosneste vintul si valsul delireaza

 

E nunta celei care odiniora-n viata

La nunta ei cea vie muri in flori de singe

Infiorari de spectru tresar pe alba-I fata

Cind valsul lent se invirte,cind valsul parca plinge.

 

 

 

Love

To Geo Bogza

 

Love, a moth of  black harbors

Fragrant light of vast tropics

A ray’s long and peaceful thought, painful as the sea

A horizon enflamed and enclosed like a trap

 

Urban love of  shadows along the lanterned streets

accompanied by concealed words buried inside death

accompanied by slow browsing of useless albums

Love in the afternoon in hazy closeted rooms

 

Love with the rough smell of clay and seed

Under the grass as high as a horse, in the summer  heavy with grain

Love wept into a handkerchief or laughed out softly in the sun

with smooth white fine skin or aged hands

 

Love, net of the world with people caught inside

Dancing like clowns, serious and crazy.

 

 

 

Amor Falena

 

Lui Geo Bogza

 

Amor falena a porturilor negre

Lumina parfumata a tropicelor vaste

Gind lung si lin de raza chinuitor camarea

si orizontu-n flacari inchis ca o capcana

 

Amor urban de umbre pe strazi cu reverbere

Cu vorbe tainuite in moarte-nmormintate

Cu rasfoiri incete de-albume inutile

Amor de dupa amiaza in vagi odai inchise

 

Amor cu miros aspru de lut si de samanta

Sub ierbile cat calul,in vara grea de grane

Amor plans in batiste sau ras domol in soare

cu Piele alba fina sau maini  imbatranite

 

Amor retea a lumii in care prinsii oameni

Danseaza ca paiate seriose si nebune.

 

 

 

Thought

 

Your hands on the piano like two horses

With marble hooves

Your hands on the vertebrae like two horses

With  hooves of roses

Your hands in azure like two birds

With silk wings

Your hands on my head

Like two tombstones on a single grave.

 

 

 

Gand

 

Miinile tale pe piano ca doi cai

Cu copita de marmura

Miinile tale pe vertebre ca doi cai

Cu copita de trandafiri

Miinile tale in azur ca doua pasari

Cu aripi de matase

Miinile tale pe capul meu

Ca doua pietre pe un singur mormint

 

 

 

Materializations

 

If the day should leave me a pebble in a box,

golden moth on a window, a hint of  stained glass

or if the night should leave me a handful of clear crystals

From fever’s icicles, and a doll from some dreams

if I were to have objects with life inside their hearts

and thoughts made out of silk and memories made out of glass

I would like from  your visits some bracelets made  of blood

The necklace of a smile  and the ring of a moment.

 

 

 

Materializari

 

De-ar fi sa-mi lase ziua o piatra intr-o cutie

si-un fluture de aur pe geam ca un vitraliu

De-ar fi sa-mi lase noaptea o mina de cristale

Din turturii de febra -din visuri o papusa

De-ar fi sa am obiecte ce-n inima au viata

Si ginduri in matase si amintiri in sticla

Din visitele taleas vrea bratari de sange

Colierul unui zimbet si-inelul unei clipe.

 

 

 

Walking

 

While I step ever forward, the shadows of my steps die

Like the path of a comet of darkness

And the asphalt behind me suppresses me

With everything I have been and everything I have thought

Like a magician

Destined to conceal my life with a slight of hand

There is a correct sequence of houses

On this road which

Must mean something nevertheless

There is a colorless, odorless, meatless sky

Above my steps of no importance

With my eyes closed I am walking inside a black box

With my eyes open I am walking inside a white box

And no matter how hard I try to understand something

Heavy hammers in my head break every thought.

 

 

 

UMBLET

 

Pasind mereu inainte umbrele pasilor mei mor

Ca traiectoria unei comete de intuneric

Si asfaltul in urma mea ma suprima

Cu tot ce am fost si tot ce am gindit

Ca un prestigitator

Menit s-mi escamoteze viata

E o insirare corecta de case

Pe drumul asta care totusi

Trebuie sa insemne ceva

E un cer fara culoare fara miros fara carne

Peste pasii mei fara importanta

Cu ochii inschisi umblu intr-o cutie neagra

Cu ochii deschisi umblu intr-o cutie alba

Si oricit m-as cazni sa inteleg ceva

Ciocane grele-n capimi sparg orice gind

 

 

 

On the shore

 

Here is what you’ll see on the sea

Ships, like some heads of people who’ve drowned

a cigarette still in their lips

Dreaming, smoking, floating towards Istanbul

Ashore, people like some suicides who escaped death

Dreaming, smoking, walking at dusk.

 

 

 

Pe tarm

 

Iata ce vei vedea la mare

Vapoarele ca niste capete de inecati cu tigara inca in gura

Visind,fumand plutesc spre Istambul

Pe tarm oamenii ca niste sinucigasi scapati de la moarte

Visind,Fumand,se plimba pe-nserat

 

 

Translation:: Valery Oisteanu & Nadia Brunstein

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

BIO

 

Autoportret Max Blecher 1934

 

Max Blecher was born 8 September 1909 Botosani (Romania). Blecher attended school in Roman. After receiving his baccalaureate, Blecher left for Paris to study medicine. Shortly thereafter, in 1928 he was diagnosed with spinal tuberculosis and forced to abandon his studies. He sought medical treatment at various sanatoriums: Bercks-sur-Mer in France, Leysin in Switzerland and Tekirghiol in Romania. For the remaining ten years of his life, he was confined to his bed and practically immobilized by the disease. His condition required him to wear a painful body cast; the majority of his work was completed while reclining in a state of partial paralysis.

Despite his illness, he wrote and published his first piece in 1930, a short story called « Herrant » in Tudor Arghezi’s literary magazine Bilete de papagal. He contributed to André Breton’s literary review Le Surréalisme au service de la révolution and carried on an intense correspondence with the foremost writers and philosophers of his day such as Andre Breton, Andre Gide, Martine Heidegger, Ilarie Voronca and others.

In 1934 he published Corp transparent (Transparent Body), a small volume of poetry.

In 1935, Blecher’s parents moved him to a house on the outskirts of Roman where he continued to write until his death May 31, 1938 at the age of 28. During his lifetime he published two other major works, Întâmplări în irealitate imediată (Adventures in Immediate Irreality) and Inimi cicatrizate (Scarred Hearts), as well as a number of short prose pieces, articles and translations. Some of his correspondences and essays were republished in “M. Blecher, Mai putin cunoscut” (Editura Hasefer, Bucharest 2000)

Original translations of “Transparent Body” poems were used by Valery Oisteanu and a group of actors (The Living Theater) at a “Max Blecher Centennial celebration at Salmagundi club in New York in 2009 organized by Mirela Roznoveanu and Valery Oisteanu.

 

 

 

 

Max Blecher sa născut la 8 septembrie 1909 în Botoșani (România). Blecher a urmat școala la Roman. După ce a primit diploma, Blecher a plecat la Paris pentru a studia medicina. La scurt timp după aceea, în 1928 a fost diagnosticat cu tuberculoză spinării și a fost nevoit să renunțe la studii. El a căutat tratament medical la diferite sanatorii: Bercks-sur-Mer în Franța, Leysin în Elveția și Tekirghiol în România. Pentru ceilalți zece ani de viață, el era întins în pat și practic imobilizat de boală. Starea lui a facut să poarte o castă de ipsos ca un sarcofag; majoritatea lucrărilor sale au fost finalizate în timp ce era culcat într-o stare de paralizie parțială.

În ciuda bolii sale, el a scris și a publicat prima sa proza în 1930, o scurtă poveste numită « Herrant » în revista literară « Bilete de papagal » a lui Tudor Arghezi. El a contribuit la revista literară a lui André Breton, Le Surrealisme au service de la révolution și a continuat o corespondență intensă cu cei mai importanți scriitori și filozofi ai zilelor sale, cum ar fi Andre Breton, Andre Gide, Martine Heidegger, Ilarie Voronca și alții.

În 1934 a publicat „Corp Transparent” o placheta de poezii crescute pe tulpina de lumina a suprarealismului.

În 1935, părinții lui Blecher l-au mutat într-o casă aflată la periferia orașului Roman, unde a continuat să scrie până la sfirsitul vietii, 31 mai 1938. La moartea sa, la vârsta de 28 de ani nu a apărut nici macar un anunț de deces în presa locală.

În timpul vieții sale, a publicat alte două lucrări importante de proza:  Întâmplări în irrealitate imediată” și „Inimi cicatrizate, ambele recent traduse în limba engleză, precum și o serie de scurte lucrări de proză, articole și traduceri. Unele corespondențe și eseuri au fost republicate în « M. Blecher, Mai puțin cunoscut « (Editura Hasefer, București 2000)

Traduceri originale ale poemelor « Transparent Body » (de VO + NB) au fost folosite de Valery Oisteanu și un grup de actori și muzicieni (The Living Theater) la o sărbătorire a Centenarului Max Blecher la clubul Salmagundi din New York în 2009 organizată de Mirela Roznoveanu și Valery Oisteanu.

 

 

 

 

 

____________________________________________

Photo : Ruth Oisteanu, NYC, 2018

 

Valery Oisteanu is a poet, writer, and artist of the avant-garde. Born in USSR (1943) and educated in Romania. He debuted as a poet with the collection PROSTHESIS in 1970 (Litera Press, Bucharest). At the age of 20, he adopted Dada and Surrealism as a philosophy of art and life and a few years later English as his primary language. Immigrating to New York City in 1972 he has been writing in English for the past 44 years. He is the author of 12 books of poetry a book of short fiction,” The King of Penguins” (Linear Art Press, 2000) and a book of essays (in progress),”The AVANT-GODS”

Over the last 10 years he wrote art criticism for Brooklyn Rail, artnet.com, Whitehot Magazine, and NY Arts. He is also a contributing writer for French, Spanish & Romanian art and literary magazines (La Page Blanche, Art.es, Viata Romanesca, Observatorul Cultural, Artout.ro, levurelitteraire.com, etc)

As an artist he exhibits collages and assemblages on a regular basis at galleries in New York and also creates collages as covers d illustrations for books and magazines. A new book of VisPo (Visual Poetry) collages titled «Lighter than Air” in Spuyten Duyvil Press NYC (2016)

He has performed in theater and in poetry-musical collaborations with jazz artists from all over the world in sessions known as Jazzoetry.

His work has appeared in international surrealist publications of the last four decades, including: Dream Helmet (1978), What Will Be (Brumes Blondes, 2014), Phala (Sao Paulo, Brazil), The Annual (Phasm Press, 2015) etc

 

Member of Poets and Writers, Inc. New York (1977-2016)

Founding member of PASS (Poets and Artists Surrealist Society) 1977-2016

“It’s the end of the World as we know it” Award (Vault Literary Society) 2000

 

Awards:

Award for exceptional cutting edge artists who constantly take risks with their art)

Awarded Chivot order of the Chevalier of the Castel for the dissemination of Romanian Avant-Garde in Diaspora, 2010, Dublin

Recipient of the Kathy Acker Award, NYC, 2013, for contribution to the American avant-garde in Poetry Performance.

 

 

 

 

Valery Oisteanu este un poet, scriitor și artist al avangardei. Născut în URSS (1943) și educat în Bucuresti, România, a debutat ca poet cu colecția PROTEZE în 1970 (Litera Press, București). La vârsta de 20 de ani, a adoptat Dada și Surrealismul ca o filosofie a artei și a vieții și câțiva ani mai târziu, limba engleză ca limbă primară pentru literatura. Imigrând în New York în 1973, a scris în limba engleză în ultimii 45 de ani. Este autorul a 12 cărți de poezie, o carte de prose scurte, « Regele pinguinilor » (Linia de artă liniară, 2000) și o carte de eseuri (în curs de aparitie cu titlul « AVANT-GODS »)

În ultimii 10 ani a scris critici de artă pentru Brooklyn Rail, artnet.com, Whitehot Magazine și NY Arts. Este, de asemenea, un scriitor care contribuie la publicațiile de artă și literatură franceză, spaniolă și română (La Page Blanche, Art.es, Viata Romanesca, Observatorul Cultural, Artout.ro, levurelitteraire.com etc.)

În calitate de artist, el expune colaje și asamblaje în mod regulat la galeriile din New York și creează, de asemenea, colaje ca ilustrații pentru cărți și reviste. O nouă carte a colajelor Vis-Po (Visual Poetry) intitulată « Mai ușoar decât aerul » în Spyyten Duyvil Press NYC (2016)

A recitat în colaborări muzicale de poezie cu artiști de jazz din întreaga lume în sesiuni cunoscute sub numele de Jazzoetry.

Opera sa a apărut în publicațiile surrealiste internaționale din ultimele patru decenii, printre care: Dream Helmet (1978), What Will Be (Ce va fi-Brumes Blondes, 2014), Phala (Sao Paulo, Brazilia), Anual (Phasm Press, 2015) etc.

Membru al Poeților și Scriitorilor, Inc. New York (1977-2018)

Membru fondator al PASS (Societatea Surrealistă a poeților și artiștilor) 1977-2016

« Este sfârșitul lumii așa cum o știm » (Societatea Literară Vault) 2000

Premii/Distinctii:

Premiul pentru artiștii excepționali care își asumă în mod constant riscuri cu arta lor)

Premiul ordinului Chivot al Chevalierului Castelului pentru difuzarea avangardei românești în Diaspora, 2010, Dublin

Recipient al Premiului Kathy Acker, NYC, 2013, pentru contribuția la avangarda americană în spectacolul de poezie.

Articles similaires

Tags

Partager