Ljiljana Avirović et Afrodita Carmen Cionchin

 

Traducerea este pentru mine un modus vivendi.

 

 

 Interviu cu C:\Users\rodica\AppData\Local\Temp\Ljiljana Avirovic.jpg Ljiljana Avirović

 


de
C:\Users\rodica\AppData\Local\Temp\Afrodita Cionchin.jpg Afrodita Carmen Cionchin

 

 

Meseria de traducător în zilele noastre, dificultatea medierii între două culturi, colaborarea cu scriitorul Claudio Magris şi semnificaţia culturii central-europene – temele interviului nostru cu Ljiljana Avirović. Profesor de teoria şi practica traducerii la Şcoala Superioară de Interpreţi şi Traducători a Universităţii din Triest, Ljiljana Avirović este, în acelasi timp, eseistă şi traducătoare din italiană în sârbo-croată, din sârbo-croată în italiană şi din rusă în italiană (printre autorii traduşi numărându-se: Claudio Magris, Fulvio Tomizza, Marisa Madieri, Miljenko Jergović, Danilo Kiš, Michail Bulgakov, Boris Pasternak, Michail Lermontov), Ljiljana Avirović a primit nenumărate premii, inclusiv prestigiosul Premiu Naţional Italian pentru Traducere în anul 2002 şi decoraţia Ordinului Steaua Solidarităţii Italiene în gradul de Cavaler, acordate de Preşedintele Republicii, Carlo Azeglio Ciampi, cu următoarea motivaţie care îmbrăţişează întreaga sa producţie literară şi culturală: „Şi-a focalizat interesul asupra unor autori italieni celebri din secolul XX (…) şi asupra personalităţii scriitorilor contemporani din zona triestină, care trimit la noţiunea culturală de literatură de frontieră. (…) Îndelungata sa activitate didactică (…) a angajat-o într-o la fel de prolifică activitate de traducere în limba italiană a multor autori ruşi, croaţi şi sârbi, clasici şi contemporani”.

 

ACC: Ljiljana Avirović, ce reprezintă pentru dumneavoastră traducerea literară?

LA: Traducerea este pentru mine un modus vivendi. A apropia literaturi altfel inaccesibile este adevărata menire a acestei profesii. Din păcate, este o meserie mult prea bine cunoscută pentru efortul creativ pe care îl presupune şi sunt, desigur, mândră de premiile pe care le-am câştigat, dar, în acelaşi timp, trebuie spus că este şi neadecvat tratată, dacă ne gândim la planul economic. Este motivul pentru care numeroşi traducători înzestraţi cu talent au încetat să mai traducă. Păcat! S-a pierdut o altă ocazie în lupta pentru calitate. Traduc de aproape treizeci de ani. În măsura în care este posibil, lucrez cu autori care sunt mari scriitori şi mari gânditori. De la ei învăţ foarte mult. Învăţ ce este marea literatură şi ce este marea erudiţie. În esenţă, traducând, învăţ.

ACC: Cât de importantă este medierea între două culturi pe care o realizează traducătorul?

LA: A transmite sau a media cultura este foarte important. Ce alt sector ar putea să apropie cu mai mare succes şi adeseori să concilieze culturi care nu se cunosc? Din păcate, nu este niciodată suficient. În cazul meu, se întâmplă frecvent ca un scriitor (din zona fostei Iugoslavii) ori să nu fie citit cât ar trebui, pentru că nu este recenzat, ori să fie citit de un public foarte restrâns. Astfel, cultura bosniacă, spre exemplu, a fost mediată în Italia mai ales de opinioniştii care despre Bosnia ştiu prea puţine, când ar fi fost, în schimb, de ajuns să ne încredinţăm „celor mai bune condeie” ale acestora, nepermiţând ca tragedia belică să se declanşeze în numele unui pericol al islamului radical care, după cum spun, trebuia să iradieze tocmai din zona respectivă.

ACC: În ce măsură traducerile pot reprezenta în zilele noastre un vehicul al brand-ului cultural al unei ţări?

LA: Pot, şi încă cum! În mare măsură. Dacă nici cultura reprezentată într-o întreagă literatură, de ieri, de azi şi de mâine, nu este suficientă pentru a deveni un brand cultural al unei ţări, nu o va face, cu siguranţă, un produs industrial. Literatura cu majusculă cuprinde în sine toate componentele unui brand de cea mai bună calitate. Trebuie doar să i se acorde „cetăţenia”, să i se dea posibilitatea de a exista într-o maniară mai ordonată şi conştientă. O auspicabilă politică culturală mai puţin schizofrenică şi aproximativă ar avea multe de făcut în acest sens. Aşa cum stau lucrurile în ziua de azi, suntem din ce în ce mai mult martorii prezenţei, pe piaţa cărţii străine în limba de destinaţie, a unor opere literare care – aşa cum spunea Bulgakov – nu ar trebui să fie publicate nici măcar în propria limbă.

ACC: Cunoaşteţi foarte bine mediile editoriale italiene. Cât este de dificil a le „impune” un autor din cultura croată?

LA: Editorilor italieni le propun, nu le „impun”, ar fi un lucru imposibil, doar acea literatură pe care o consider de cea mai bună calitate. Însă de cele mai multe ori, nici aceasta nu este de ajuns. Dar eu nu renunţ. Continuu să propun şi să redactez fişe detaliate doar pentru „perlele literare”, făcând astfel – cel puţin aşa cred, având în vedere că este vorba de o muncă absolut gratuită – un bine atât receptorului cât şi autorului, care îşi doreşte mult să fie citit şi în străinătate. E o chestiune de orgoliu. Dacă autorii nu ar fi orgolioşi, probabil că ar produce mai puţină calitate şi mai multă cantitate. Aceasta din urmă nu mă interesează.

ACC: Claudio Magris şi cultura central-europeană.

Un punct de întâlnire între noi este legat de Claudio Magris. Ce ne puteţi spune despre colaborarea dintre traducător şi scriitor?

LA: Dacă toţi scriitorii ar fi atenţi şi colaboranţi cu traducătorii lor, aşa cum este Claudio Magris, munca noastră ar fi mult mai facilitată. Cred că este un caz excepţional. Îi cunoaşte bine pe aproape toţi traducătorii săi (cel puţin pe noi, cei mai vechi) şi le acordă întreaga susţinere: ştiinţifică (în căutarea surselor citate şi în explicarea posibilelor puncte de neînţelegere a textului), umană (în a ne considera, chiar în mod nemeritat, egali cu el însuşi, adică un coautor), morală (în a ne considera întotdeauna prieteni, chiar rivali de condei, prieteni în orice caz).

ACC: O ultimă întrebare: sunteţi traducătoare croată în limba italiană şi triestină de adopţie de mulţi ani. Cum v-aţi defini identitatea: dublă, multiplă, în mişcare?

LA: Identitatea mea este indefinibilă. Desigur, sunt o croată care trăieşte şi lucrează de mai bine de treizeci de ani în Italia, traduce din croată în italiană, dar publică mult şi în croată. Aşa cum mă simt acum în ceea ce priveşte identitatea (dublă, multiplă, în mişcare…), m-am simţit încă din primul moment în care am ajuns în Italia. Cred că nu am pierdut nimic din ceea ce-mi aparţine, îmbogăţindu-mă, în acelaşi timp, cu noi experienţe culturale. Dacă, totuşi, ar trebui să o fac şi aş putea alege cărei culturi să-i aparţin, aş alege-o pe cea central-europeană. Acelea sunt rădăcinile, cultura, mâncărurile mele şi smântâna care în Italia îmi lipseşte. Îngăduiţi-mi un moment de vanitate legat de fraza de mai sus: chiar în Istria (la Pisino), în mai 2008 mi-a fost acordat un premiu pentru traducerea în croată a romanului Alla cieca de Claudio Magris. O lună la Graz, lucru care mă umple de bucurie. Să merg la Graz! În căutarea rădăcinilor mele central-europene, pentru a înţelege de ce un strămoş foarte bogat, Duro Avirović, îi trimitea să înveţe acolo pe fiii săraci ai servitorilor săi, de ce tocmai de acolo cumpăra numeroase icoane, de ce bunica mea, între cele două războaie mondiale, de câte ori putea, lua căruţa şi se ducea la Graz şi la Viena. Ştiu că acolo voi găsi, cu siguranţă, şi istro-români, cei care au trecut prin Triest şi apoi s-au dus la Graz, cu triplul lor strat identitar de acum. Şi acesta este un patrimoniu cultural central-european care trebuie păstrat.

 

 

 

Traducere din italiană: Afrodita Carmen Cionchin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Afrodita Carmen Cionchin, profesor de limba şi literatura italiană şi română, având studii publicate în patru principale direcţii de cercetare: literatură comparată central-europeană, cu un interes special pentru literatura italiană şi română; limba italiană în context romanic şi probleme de traductologie; limba română între diacronie şi sincronie; prezenţa românească în Italia după 1989 – integrare socio-culturală şi tendinţe actuale. Traducătoare de limba italiană publicând – în reviste, volume, interviuri, studii şi exegeze literare – lucrări din scriitorii importanţi ai secolului XX, printre care: Claudio Magris, Umberto Eco, Umberto Saba, Italo Svevo, Scipio Slataper, Primo Levi, Carolus Cergoly, Giuliana Morandini şi alţii.

 

Homepage: www.afroditacionchin.ro

Articles similaires

Tags

Partager