George Vulturescu

 

 

 

(România)

 

 

Scrisul e o mlaştină      

 

Mă tîrăşte pînă la pagină o reptilă

căreia nu-i văd chipul. Ca şi cum m-ar

înşfăca din mîlul unei mlaşini mă

aruncă aici: „În Miez de Zi e Miezul

Nopţii şi tu scrii asta?”

 

E o tavă de aur pagina pe care văd

o pasăre. Trebuie să-i rup gîtul

sau mi se cere s-o duc în dar altcuiva?

Te văd, cititorule, cum flămînzeşti:

e Miez de Noapte în Miez de Zi şi

trebuie să mă vezi şi tu: rup din

carnea păsării şi mănînc. Pe tavă a

rămas sînge sau scrisul meu e

sînge îngheţat?

 

Mai văd rîul din sat şi pe Ioan

căzînd sub sloiuri. Scriu şi Ioan se agaţă

de litere şi urcă pe mal de unde îmi

face semne: „Tu, frate al adevărului

din Miez de Zi stai pe malul Nopţii şi nu

întinzi mîna?  Crezi că nu trebuie să faci

nici un efort pentru ca literele să

devină un nume? …”

 

 

 

 

Mormîntul şi creierul nu-l împarţi cu nimeni  

 

1.

Noaptea creierul tău e un lut negru

un plug negru trece prin el

un om negru apasă pe coarnele lui:

din cer cad seminţe negre

 

dimineaţa ochii tăi sunt însămînţaţi

cu literele primului vers

 

2.

Nimic decît creierul – scenă

pe care n-o împarţi cu nimeni.

Cetele de actori s-au măcelărit

cu săbii de frig

 

Nimic decît creierul

cu crengile lui de neant

din care vei cădea ca un măr

putrezit

 

mormîntul şi creierul nu-l împarţi

cu nimeni

 

3.

Cînd vreau să mă uit la cer desenz

pe pereţii creierului, pe mîlul striaţiilor lui

trasez linii cu o piatră, cu un cuţit,

cu degetul, cu unghiile

 

Ca un păianjen secretez linii

sau încerc să ies din grundul lor negru

 

4.

Unii dintre noi ştim că scîndura scenei

e un loc îngheţat pe care-l poţi traversa

dacă întîlneşti privirea celuilalt

 

pe scîndura scenei care e craniul meu

ţip,

 

mă chircesc,

ţîşnesc în salturi de dans,

rostesc cuvinte pe care nu le înţeleg

 

dincolo de scîndura scenei care e craniul

meu e o altă scîndură a scenei

care e craniul altcuiva care ţipă,

se chirceşte, ţîşneşte în salturi de dans

şi rosteşte cuvinte pe care nu le înţelege

 

el are o privire aproape tangibilă

 

5.

(Azi noapte un fir de iarbă îmi sfredelea ochiul

dar creierul e pîrjolit

şi firul de iarbă intră mai adînc

dislocînd minereul craniului pînă

găseşte lutul literelor)

 

6.

Litere, litere ridicîndu-se acum din creier

precum păsările de pe oglinda unui lac

penajul lor sfîşie ceaţa ochiului meu turmentat

precum ar ridica o pînză de pe obrazul unui mort

 

 

 

 

Pietrele lupilor       

 

Lîngă pietre ochiul meu devine

străvechi

 

                    *

 

Amintirea acelei pietre din Nord

cu urmă incizată

ca un sex violat

care nu va mai naşte

 

                    *

 

Fulgerul e un requiem deasupra

pietrelor

treci prin sunetul lui

 

                    *

 

Om între pietre –

părinte care-şi ia în braţe copilul mut

 

                    *

 

Via pietrelor din Nord o veghez,

strugurii lor îi tescuiesc

vinul lor îl beau

 

                    *

 

La ce fac apel în noi pietrele

cînd ne oprim lîngă ele?

 

                    *

 

Stîncile cele mai sălbatice nu sunt sus

pe Munte, ci în străfundul tău

 

                    *

 

Ce nu ştiu mulţi

e că deasupra pietrelor aride din Nord

curg ceruri de ape

 

                    *

 

A sta în faţa unei pietre

e o „ucenicie a morţii”:

ea nu întreabă

ci forează, intră adînc în tine

înoată în sîngele tău

 

                    *

 

Cu ochiul-păstor

veghez perfecţiunea pietrelor

 

                    *

 

Văd pietre hipnotice cum se desprind din lut,

rebele, şi o pornesc la vale. “Ce e cu voi, zic,

pietrele nu pot lăsa de izbelişte muntele …”

„Nu suntem ale Muntelui, spun, suntem

pulberea vîntului …”

 

                    *

 

Piatra nu se dezvoltă,

ea n-are fii

e un recipient al timpului

 

                    *

 

Dacă te-aş putea întreba, Heraclit,

aş spune că Pietrele Nordului, precum zeii

din Delphi, nu spun şi nu ascund,

ele indică

 

                    *

 

Aud cum mişcarea cenuşii în piatră

cere iertare muntelui

 

                    *

 

Piatra este ritualul meu

de îmblînzire a efemerului

 

                    *

 

Stîncile golaşe în soarele torid

ca o rugăciune fără destinatar

 

                    *

 

Stelele de pe cer ne iluminează nopţile

pietrele pe pămînt sunt

experienţe luminătoare

 

                    *

 

Ce li se întîmplă pietrelor,

întîmple-mi-se şi mie

 

                    *

 

Cînd priveşti piatra ea îşi dobîndeşte

libertatea

 

                    *

 

Pietrelor, ce-o să vă faceţi fără

mine, veacuri întregi? Prea mult.

Prea puţin lîngă pietre.

 

                    *

 

O piatră, jos, la poalele

Muntelui.

Să se fi încheiat blestemul

Lui Sisif?

 

                    *

 

Sunt din neamul pietrelor…

Dumnezeu a pus în om

dorul după minerale

 

                    *

 

Uneori cred că stelele au ieşit

direct din creierul pietrelor

atît sunt de ignorante pe

smîrcul cerului

 

                    *

 

Neliniştioare,

această straneitate a pietrelor

de-a ne supraveghea

naşterea şi moartea

 

                    *

 

Pietrele par a te urma

precum nişte discipoli.

Cred că primele religii s-au

născut pe pietre.

 

                    *

 

Capete de regi, pietrele

lui Dumnezeu i-a înţepenit în

ochii mei securea de gîde

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

George Vulturescu (n. 1 martie 1951 Tireac ,loc. Tătăreși). Numele la nastere: Pop Silaghi Gheorghe. Poet, publicist, editor român. Membru al UniuniiScriitortilor din România.

 

Activitatea literară

  • Debut: în revista Familia cu o prezentare a poetului St.Aug. Doinas – ,,Un voluptos al imaginii: G. Vulturescu “, nr.1,ian. 1973.
  • A publicat în revistele:

FamiliaScînteia tineretnlni (suplimentul literar ,,Preludii“), AmfiteatruTribunaSteauaFlacăraRomânia literaräLuceafărulApostrofConvorbiri literareVatraViata RomâneascăAntiteze,CronicaPoeziaAuroraUnuColoquinmPoesisPlejade.

  • Este membru al Uniunii Seriitorilor din România; al Asociatiei Scriitorilor; Profesionisti din România (ASPRO); al Uniunii Ziaristi1or Profesionisti din; România. Fondator, editor si realizator al revistei Poesis din Satu Mare.

[modificare]Cărti pubblicate

 

Poezie:

  • Frontiera dintre cuvinte, Ed. Litera, Bucuresti, 1998;
  • Poeme din Ev-Mediul odăii, Ed. Litera, Bucuresti, 1991;
  • Orasul de sub varul peretior, Casa de editură Panteon, Piatra Neamt, 1995;
  • Tratat despre ochiul orb, Ed. Libra, Bucuresti, 1996;
  • Femeia din Ev-Mediul odăii, Ed. Helicon, Timisoara, 1996;
  • Augenlieder, Gedichte, trad. de Christian W. Schenk, Ed. Dionysos, Germania, 1996;
  • Podul sau dictatura ochiului, cotectia, liliput, Ed. Helicon, 1997;
  • Gheara literei, Ed. Libra, Bucuresti, 1998;
  • Scrisul agonic, col. La steaua – Poeti optzecisti, Ed. Axa, Botosani, 1999, 146 pag.

Articles similaires

Tags

Partager