Frieder Schuller

 

 

(Rumänien – Deutschland)

 

 

 

cu capul sucit

hoinăresc prin

oraşul natal

un vagabond nedormit

fereastra iubitei

oferă uitare

un vechi cunoscut mă salută

sah mat

 

în spatele soarelui de după-amiază

se răceste alpacaua sentimentelor

ca nişte câini în lanţuri se smucesc

nume si zile în amintire

bătăi vuiesc în cântece îndepărtate

mesajul se pierde în palavre

în vreme ce strada se retrage

 

picturi pe sticlă sângerează

însă amintirea

se-agaţă de un fir de pai

până ce tramvaiul loveşte galeria de artă

şi-mi răstoarnă portretul

 

 

 

119

era camera mea la hotel bulevard

omienouasuteoptzecisisapte

şi era o grădina de microfoane colorate

şi aveam voie să le stropesc

da securiştii

se puteau bucura şi ei de

împerecherile noastre vorbite

 

şi camerele s-au mai înnegrit o dată

de când cătuşele au cazut de pe tară

nici o bariera nu mai au vorbele

nici un cuvânt nu mai atârnă nespus de un fir de mătase

până şi trădarea neauzită a sărutărilor

se dizolvă în tapete

iar semnele şi privirile devin mai incerte

uneori se declară pierdut un vis

 

 

 

scriam

rândurile timpurii ale poeziilor

pe notele de plată ale localurilor târzii

fetele străbăteau inoxidabile

strofele

blocul de est atârna

de fustele lor scurte

 

la întâlnirea de clasă am greşit

anul nu ora

mamele adie

din fotografiile fiicelor

florile de pai sunt

arme cu ţintă precisă

asigurarea nu despăgubeşte

zarurile ce au fost aruncate

 

 

 

mai mult pe lut decât pe roze culcat

frate cu lemnul si

tovarăs cu sacul chiar

de e un acoperiş deasupra capului

în curent tot afară parc-ar fi

la locul de odihnă  la unicul

să se odihnească demult nu s-a mai întins

familia lui nelu cine întreabă de e zi ori de e noapte

în acest pat de tigan la cata

 

oboseala face oricărui cap

umărul celuilalt moale

ca tufişurile în vânt se ghemuiesc

înfriguraţii rezemati unul de altul

şi aşezaţi la culcare acoperiţi

de un vis comun

o masă cu mâncare

 

aşa pleacă descultă cum a venit noaptea şi

de unul se ridică un altul cade în locul lui

şi fiecare ştie

şi mâine e tot aici patul

căci mamei nu-i trebuie ca să nască

nici bunicul nu se-ntinde să moară

 

 

 

ploaia a-ncheiat contracte

un altul şi-a-nchis cutia viorii pentru multă vreme

 

în mansardă nimeni nu răspunde la telefon

ziua a trecut pe-aici ca un străin

 

cărti de ieri aprind lanterne

căci despre tăcere umblă vorba

 

de aseară existau deja

cuvântări dinainte răspândite

 

un buletin ud zace pe bancă

coţofanele presară tâmpenii prin tei

 

 

 

aici ştirile ajung desculţe

şi zicalele sunt mai dragi decât poruncile

sub cerul dăruit rătăcesc

suflete despuiate

iar graniţele joacă nu te supăra frate

şi vioara gâtuita naşte o melodie

peste flăcările negre ale saxofonului

 

un tâlhar fugar

murfatlarul da iarăşi lovitura

apusul de soare face trotuarul cu marea

şi bărcile se sfarmă în voiaje promise

dunărea a uitat de ulm si de viena

ce rămâne a rămas dintotdeauna

în sudul fără nume

bagă jale

frate bagă

 

 

 

roşeaţa apusului se-mbată cu câinii pribegi

îmi încercuieste nelinistită cafeaua în faţa pădurii

ce se dorise a fi vară

se întinde ca o copie alb-negru

ziarul cotidian le ordona în zadar

păsărilor migratoare să stea

luna apare ca o lozinca

însă tot ce e interzis porneste la drum

trece prin ziduri în chip de raport

şi iarăşi întârzie orient-expresul

căci de atâtea granite doar cu întârziere

cutreiera patria mea cu tufişuri de porumbar

 

sticla de ţuica e rugăciunea de seară a patriotului

încă unul care a păcălit ziua

calul îl poarta pe sub dealuri spre casă

şi îi strig frate în urmă

 

cine vrea mă poate avea tomnatic ca martor

cunosc limba ţambalului si teama mielului

patria mea româneasca a întins masa pentru cina

cupa germană îmi cade din mână

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Frieder_Schuller

Articles similaires

Tags

Partager