Florin Dan Prodan

 

 

(Rumania)

 

 

 

La súplica de Tudor

 

Alexandra, deja ya de llorar

en este cementerio despojado.

Piensa que vuelve ya la primavera

y otra vez habrá sol, flores por todas partes.

Yo ni siquiera estoy aquí.

He tejido una escala

hecha de rejas, malos tratos

y golpes. He subido por ella y he encontrado

una vida nueva allá arriba.

Sé que sobre la tierra no hay justicia,

pero amor sí.

 

 

 

Rugămintea lui Tudor

 

Alexandra, nu mă mai plînge

în cimitirul ăsta părăginit.

Gîndeşte-te că o să vină iar primăvara.

Că va fi iar soare şi flori în toată țara.

Eu nici măcar nu-s aici.

Eu mi-am țesut din gratii,

vorbe grele şi din lovituri

o scară. M-am suit şi am găsit sus

o viață nouă.

Ştiu că nu a existat dreptate pe pămînt

dar iubire, da.

 

 

 

Hombre nuevo

 

Sed bienvenidos

al mundo del Hombre Nuevo,

con el rostro esculpido en un granito

mucho más duro que los bustos antiguos.

Lo ha forjado nuestra lucha

recién salido de la panza de nuestra madre Rusia

Su mundo ha de extenderse

desde Berlín hasta Vladivostok

y desde Karganda a Pol.

 

 

 

Om Nou

 

Bine aţi venit,

în lumea Omului Nou

cu chip sculptat în granit

mai dur decît toate busturile antice.

Lupta noastră l-a făurit

proaspăt şi plin de energie,

abia ieşit

din pîntecul Mamei Rusia.

Lumea lui se va întinde

de la Berlin la Vladivostok!

De la Karaganda la Pol!

 

 

 

Noche de diciembre

 

Quiero esconderme del frío de esta celda

en una celda diferente del tamaño

de un corazón o incluso más pequeña

no necesito ya los huesos ni la piel

pero me quiero esconder del frío

 

no seguir encogido

no oír más la ventisca

no despertarme mas con hielo sobre el lecho

huir, huir, huir del frío

a escondidas

 

Los muertos no tienen frío, no tienen ningún frío

ni con la boca abierta

 

 

 

Noapte de decembrie

 

vreau să mă ascund de frig

din celula asta în altfel de celulă

cît o inimă sau chiar mai mică

nu mai am nevoie de oase şi piele

dar vreau să mă ascundă de frig

 

să nu mai stau ghemuit

să nu mai aud viscolul

să nu mai mă trezesc cu gheață pe pat

să fug, fug, fug de frig

pe furiş

 

morților

nu le e frig, frig, frig

nici cu gura deschisă

 

 

 

Costache

 

Aquí, en la sala 323,

cama 55 derecha,

Constatin Oprisan ha comido

de los frutos del mal

 

 

 

Costache

 

Aici, în camera 233

patul cincisprezece, dreapta

Costache Oprişan

a mîncat

din poamele raiului.

 

 

 

El escritor

 

Soy libre, estoy en casa

en una nueva y grande patria

la Republica Popular Rumana

He olvidado todas

las cosas malas.

He perdonado a todos.

Y vivo bien.

Ahora tengo papel,

una mesa,

una estufa.

Pero cada vez que me siento

para escribir

sobre mí flota

una sombra terrible.

Y hay alguien que se inclina

sobre mis hombros.

 

 

 

Scriitorul

 

Sunt liber şi acasă

în marea patrie nouă.

În Republica Populară Română.

Am uitat de toate

cele rele.

I-am iertat pe toți.

Bine trăiesc.

Acum am hîrtie

şi o masă

şi o sobă.

Dar, de fiecare dată

cînd mă aşez să scriu,

pluteşte o umbră teribilă

deasupra mea.

Şi cineva se apleacă

peste umerii mei.

 

 

 

Lager

 

Tengo tres derechos:

Estar en cola

sentarme

tragarme la comida

y un sueño:

volver un día a casa

 

 

 

Lagăr

 

Am trei drepturi

să stau la rînd    

să mă așez

să hăpăi mîncarea

și un vis:

că mă voi întoarce acasă. 

 

 

 

Blues

 

Esperábamos tus aviones y vinieron las botas de los rusos

Esperábamos goma de mascar y recibimos vodka

Queríamos democracia y recibimos golpes

Queríamos elecciones libres y sufrimos detenciones de madrugada

Escribíamos cartas a los amigos y llegamos al canal junto a ellos

Cuantas cosas nos prometiste, América, tú, la tierra de todas las posibilidades

Nos enviaste manifiestos, superhéroes en paracaídas y armados

hasta los dientes

Con hermosos chalecos de piel, con equipo para transmisiones

Nos dijiste palabras hermosas desde la emisora de radio

Nunca le hablaste a nadie sobre Yalta

Ningún rumano debía saber el gran secreto

Lo admirable que es ser patriota a ritmo de Blues

 

 

 

Blues

 

Am aşteptat avioanele tale şi au venit cizmele ruşeşti

Am aşteptat guma de mestecat şi am primit votcă

Am vrut democrație şi am primit bătaie

Am vrut alegeri libere şi am avut arestări în toiul nopții

Am trimis scrisori prietenilor şi am ajuns împreună cu ei la Canal

Cîte nu ne-ai promis tu, Americă, țara tuturor posibilităților

Ne-ai trimis manifeste, ai paraşutat supereroi înarmați pînă-n dinți

În geci frumoase de piele, cu aparate de transmisiune

Ne-ai spus vorbe frumoase la postul de radio,

Niciodată, nimănui, nu ai spus despre Ialta

Niciun român nu trebuia să afle marele secret

Cît de măreț e să fii patriot în ritm de blues

 

 

 

Maria Obertin

 

No supe lo que es una muñeca,

desconocía la forma de los caramelos,

qué voy a contaros yo

Marianita, la de Hans y Ana,

sobre la infancia y Baragan

 

 

 

Maria Obertin

 

N-am ştiut ce-i o păpuşă

nu ştiam cum arată bomboanele

ce să vă povestesc eu,

Măriuţa lui Hans şi a Anei,

despre copilărie şi Bărăgan?

 

 

 

Nadie

 

He querido coger un tranvía

y no sabía como circula

he querido llamar por teléfono

y no sabía como funciona

 

En la estación del norte no me esperaba nadie

he pedido unos céntimos para el transporte

y una mujer me hado todo

lo que llevaba en el bolsillo

 

Mi novia no ha venido

me había esperado 18 años

y se casó después de 19

yo fui liberado a os 20

 

 

 

Nimeni

 

am vrut să iau un tramvai

dar nu ştiam cum circulă

am vrut să dau un telefon

dar nu ştiam cum funcționează

 

în gara de nord nu m-aşteptase nimeni

am cerut ceva mărunțiş de transport

şi o femeie mi-a dat tot ce

avea prin buzunare

 

logodnica mea nu venea

mă aşteptase optsprezece ani

s-a căsătorit după nouăsprezece ani

eu m-am eliberat după douăzeci

 

 

 

Los prisioneros

 

A George Fonea, poeta de Siberia

 

Llegaremos  a casa un ben día

Llegaremos hasta vosotros

Con nuestros uniformes deshechos

Con los costados blandos y llenos de luz

 

Regresaremos junto a todos,

Aunque sea sonriendo amargamente.

Nunca hemos podido olvidaros

ni tampoco la lluvia de flores

de día aquel de nuestra partida

 

 

 

Prizionierii

 

lui George Fonea, poet al Siberiei

 

Vom veni acasă într-o bună zi

Vom veni pînă la voi

Cu uniformele noastre desfăcute

Şi coastele moi şi pline de lumină.

 

Ne vom întoarce cu toții

Chiar dacă zîmbind amar.

Noi nu v-am putut uita.

Nici ploaia de flori

Din ziua plecării

 

 

 

Ana

 

En esta esquinita de Mislea

entre  nosotros y por todas partes

la misma música sin dolor o pena

 

dentro de mi, incapaz y necia

por la cual decenas de hombres célebres y jueces

hicieron un proceso y escribieron millares de páginas

hoy ya no es más que esta sepultura

cubierta de matojos de cizaña

 

pero quizás un día

el viento y el azar se divertirán juntos

y nacerá una flor

 

florece tu hasta entonces, Rumanía

 

 

 

Ana

 

în colțul acesta de la Mislea

în noi și jur împrejur

aceeași muzică fără durere sau păcat

 

din mine, nevrednică și neștiutoare

pentru care zeci de oameni de vază și judecători

au făcut proces și au scris mii de hîrtii

nu mai e astăzi decît groapa asta

cu bălării deasupra

 

dar poate vreodată

se vor juca împreună

întîmplarea și cu vîntul

și va crește și-o floare

 

pînă atunci, să înflorești tu, Românie.

 

 

 

El Jersey

 

Nadie sabe de quien había sido

O quien lo había llevado en Tirgu-Ocna

Si lo tejió en Drobogia  una arrumana

O cualquier viejecita en una aldea de Bucovina

O alguna madre para su hijo

Que era estudiante en Bucarest

 

Alguien que dijo haberse curado a causa de él

Lo regaló durante un otoño

A otro de los enfermos del hospital de la prisión

 

Hasta diciembre lo llevó Maxim

Y calentaba los pulmones del viejo general

Comarnu  en navidad

 

El profesor Ilias lo llevó hasta el verano

Hasta que optimista lo regalo el día de la Transfiguración

Al pastor Wurbbrant  recién llegado apenas vivo

Del campo de concentración de Jilava

 

Lo vistieron con dificultad

Las costillas intentaban pegársele por cuarta vez

Se diría que estaba amortajado

 

Tras el milagro, cuando lo trasladaron a Baragan,

Él se lo dio a Ianolide, quien salió libre, llevánsedolo puesto,

El día uno de enero de 1964

 

 

 

Puloverul

 

Nu ştie nimeni a cui a fost

Cine l-a adus la Tîrgu Ocna

Dacă a fost țesut de-o

Machidoancă din Dobrogea

De o bătrînică din vreun sat bucovinean

Sau de vreo mamă pentru băiatul ei

Student la Bucureşti

 

Cineva a spus că s-a însănătoşit datorită lui

Şi într-o toamnă l-a dăruit

Unui alt bolnav din închisoarea-spital

 

Maxim l-a purtat pînă-n decembrie

De Crăciun încălzea plămînii bătrînului

General Comarnu

 

Profesorul Iliaş l-a purtat pînă-n vară

Şi, optimist, l-a dăruit de Schimbarea la Față

Pastorului Wurmbrant adus încă viu

Din peştera Jilavei

 

L-au îmbrăcat cu greu

Coastele încercau să se lipească pentru a patra oară

Parcă era în giulgiu.

 

După miracol, cînd l-au trimis în Bărăgan,

L-a dăruit lui Ianolide care s-a eliberat cu el

La 1 august 1964.

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 
BIO

 

Nacido en Suceava en 1976. Licenciado en Letras por la Universidad de Suceava (1999). Estudios de posgrado de literatura comparada en la Unniversidad de Iasi. Fundador y coordinador de la agrupación literaria y artística Zidul de Hârtie (El muro de papel). Autor de varios libros de poesía es curador de  la residencia internacional de artistas de Borsec y director del  festival Inside Zone. Ha realizado y expuesto también instalaciones artísticas en galerias de Rumanía y otros países. Los poemas aquí traducidos proceden todos de  Poeme și note informative despre eroi și morminte [Poemas y notas informativas sobre heroes y tumbas] y fueron traducidos hace unos años y a petición de su autor con motivo de una gira que éste fue invitado a realizar por Latinoamérica. El libro, parecido en 2014 en Suceava, fue ampliamente reseñado y celebrado por la crítica tanto por sus valores estéticos como por su dimensión ética. El escritor moldavo Mihail Vakulovski escribió que éste es «un libro que hay que abrir, leer y no olvidar»

 

 

Doce poemas extraídos de

 

Poemas y notas informativas sobre héroes y tumbas

 

Selección, traducción y nota de Enrique Nogueras

 

 

 

____________________________________________

 

Florin Dan Prodan. Născut în Suceava, în 1976. Este absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava (1999). Studii postuniversitare de literatură comparată (1999-2001), Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi. Fondator şi coordonator al grupării literar-artistice Zidul de Hârtie. A publicat volumele de poezie Pe scurt, editura T, 2005, Poem pentru Ulrike, Vinea, 2013, Poeme și note informative despre eroi și morminte, Zidul de Hârtie, 2014, Poemele de pe facebook, Cartea Românească, 2017. Este curator al rezidenței artistice internaționale din Borsec și director al festivalului Inside Zone. A realizat și expus instalații artistice multimedia în galerii din țară și străinătate.

 

 

 

 

 

 

 

Articles similaires

Tags

Partager