Floarea Tutuianu

 

POETESELE

 

Ceea ce le apropie despărţindu-le de alte femei
E faptul că au şi nu au bărbaţi

Cele mai slabe şi-au făcut singure copii după copii
Cele mai frumoase şi-au dat ochiul de trei ori peste cap
Şi au întotdeauna o umbră bărbat
Cele mai bune. O. Da. Cele mai bune:

Şi-au sufocat iubiţii
Şi-au îngropat părinţii
Şi-au înghiţit copiii. Şi iată-le:

Mari sloiuri de gheaţă. Mari stane de piatră
Lingându-şi din palme cuvinte

 

 

DEMONUL AMIEZII

 

Noapte de noapte
lupta cu somnul raţiunii naşte în fiecare zi
jocul cu demonul amiezii

O zi lăbărţată de vară-n călduri

Privesc în neştire partea nevăzută a lucrurilor
(un dumnezeu ce nu se lasă văzut)
Păsările cerului şi crinii
(care nu seamănă şi nici se ostenesc)

De plictiseală sânii mei cască şi mestecă gumă

Lenea e partea aceea divină
care mă copleşeşte şi-i dăruiesc totul
Sexul nu mai tresare (semn de răsfăţ)
Textul nu mai zvânceşte (semn de dezvăţ)
Numai nimicul mai are cătare

Din depărtare poezia-mi flutură pielea pe băţ.

 

 

TĂCEREA FEMEII ESTE SLAVA EI

 

Stau în colţul camerei
şi mă preling de pe pereţi în genunchi

De şapte ori a trecut un vers prin mine
şi nu şi-a găsit locul
Zile şi nopţi zile şi nopţi gura mea nu s-a atins
de niciun cuvânt

Şi am început să văd am început să văd
Negru în faţa ochilor
Şi o lumină de la un singur cuvânt
Luminând

O tu care eşti singur între cei singuri şi
totul în toate
Durerea e mută. Iubirea e oarbă.

 

 

NU VREAU SĂ ÎMBĂTRÂNESC ÎN SOMN

 

Noaptea
stau trează să văd cum se aşază pe mine
ridurile la rând şi frumos
Pielea fină şi moale se-adună (cu voie bună)
şi se-ncreţeşte pe mâini
Mâini care sunt goale şi. N-au încotro.
Vinişoare albastre

Gura mi se strânge şi se face pungă

De-atâta întuneric ochiul se albeşte şi
se face cearcăn. Peste dimineaţă.
Nu vreau să-mbătrânesc în somn
De-aia noapte de noapte sunt albă. Sunt trează
Sunt verde-albastră. De nu mă mai văd.

 

 

FRICA

 

Iată îţi vine în casă un bărbat
pe care l-ai aşteptat o viaţă întreagă
Iar acum nu ştii ce să faci
(mâinile îţi transpiră întruna)
Mai întâi îi sorbi aerul din jur apoi te dezbraci
până la piele ba chiar şi de piele
pe care o laşi pe clanţa uşii şi.
Dispari

Mergi apoi pe străzi lăturalnice
tot mai lăturalnice şi întunecoase
până când te agăţi de primul străin şi îl rogi
să-ţi astâmpere. Frica

 

 

ÎNGERUL DECĂZUT

 

Îmi căzuse faţa
şi cu un beţişor scormoneam în ţărână
încercând s-o găsesc

Peste umărul meu
Îngerul decăzut privea fără milă:
Ţărâna tot ţărână
Îţi curge printre degete până nu te mai vezi
Felul în care te acoperă este profund şi uşor
Îţi rămâne doar numele pe care îl citeşti
tot mai greu (o geană îţi tulbură vederea)

O pală de vânt ia literele una câte una
şi le ridică la cer

Articles similaires

Tags

Partager