Costel Stancu

 

 

(România)

 

 

 

***

 

ce frumoasă eşti aşa cu părul tău negru

şi primejdios ca un cartier de ţigani

păşeşti pe vîrfuri în urma ta vine

şarpele hipnotizat de mirosul laptelui din lună

ce nebună eşti – într-o zi

nebunia ta a colorat o fereastră –

prea aproape de piele bate ora primejdiei

cînd ne privim ceva sare dintr-un ochi în altul

pe furiş se schimbă suflete între lumi

eşti fericită cine te ajută să trăieşti

cu această iluzie ca un lanţ pe glezna păpuşii?

un demon pe care nu ştii cu ce să-l hrăneşti

începe să muşte din tine

la început cu milă apoi din obişnuinţă

te va termina te va termina strig

din cer iese o balanţă cu gîtul rupt

se mişcă un deget în spatele crucii

arătîndu-mi-te. ce eşti tu?

o linie trecînd dincolo de ea însăşi?

rîs umilitor într-un castel de nisip?

toate acestea şi totuşi de nenumit

ca spaţiul dintre pămînt şi tălpile spînzuratului.

ce frumoasă eşti. în faţa ta eu, privitorul,

mă simt un semn obscen

pe nisipul plajei.

 

 

 

***

 

dansezi

jumătate în lumină jumătate în întuneric

doar din cînd în cînd te roteşti să ţi se vadă

celălalt braţ de care ai agăţat un cîntar

pe cîntar o pasăre şi în ghearele ei un bănuţ

de aur care nu cade niciodată. nici

nu ştii că ne vom atinge că la sfîrşitul dansului

vei avea altă înfăţişare, necunoscută mie

în timp ce te priveşti în oglindă cu acea

cochetărie ieftină de dinaintea morţii

pasărea se întinde şi îţi apucă în cioc

imaginea, o trage după ea pînă în locul unde

mari spaţii se deschid lăsînd să se vadă crucea

– tîrziu fiecare se întoarce la sine însuşi cîntînd.

 

 

 

***

 

sînt aici – un dansator

pe gheaţa subţire dintre realitate şi vis

făcînd cercuri. privesc uimit

tot mai multe sînt măştile solitudinii,

pe care să o pun acum

cînd dorinţa de pe urmă

a oricărei femei este să fie

alungată cu pietre din oraş?

sînt aici  –  o aşteptare neutră

între a fi şi a nu fi

uneori mi-e frică, simt moartea în locul păpuşilor.

cine îmi fură hainele, cine-mi arată

un cer de pene deasupra unui cer de păsări goale

ca o rupere a fiinţei de neant?

 

 

 

***

 

îmi face semne, privesc într-acolo

şi plînge aplecată peste mine crucea

ca o femeie cu părul tăiat

 

găsesc nişte resturi pe masă. daţi-mi partea

ce mi se cuvine din berbecul fript

 

aştept. se face seară

feştila lunii e stinsă dintr-o suflare

tîrziu se apropie iubita

– o cunosc după piaptănul înfipt în întuneric.

vorbim despre dragoste

 

 

 

***

 

mor pipăindu-mi conturul

interiorul mă respinge

cum aruncă marea pe ţărm înecaţii

desenînd în palma fiecăruia

ochi nas gură

 

mor în afara ta moarte

în timp ce înlăuntrul tău mă nasc

şi nu mi-e uşor să înţeleg graba aceasta!

 

 

 

***

 

femeie minune ioană pe rug îngheţat

mă rog la tine te privesc

seara din haine iese întotdeauna

un trup vinovat că a minţit

că a făcut dragoste. cine eşti tu?

un christ cu mîinile la ochi

o energie nedescoperită încă?

uneori am sentimentul că nici nu exişti

eşti doar o imagine tristă între palmele mele

mă joc cu tine te aşez mereu în alt loc

dispari iar eu te caut înnebunit

toată noaptea

un greier îşi cîntă durerea pînă se face alb

 

dimineaţa te regăsesc pe malul apei

plîngînd cu părul

răsucit după cap ca o virgulă

priveşti cerul:

sufletul lucrurilor mari

se cuibăreşte în sufletul lucrurilor mici

 

hai să ne închipuim că lumea e mică,

atît de mică încît o putem ascunde în ureche

auzi? – un ţipăt de om e în ceas.

 

 

 

***

 

văd ceea ce nu există

ci doar înlăuntrul meu

se sprijină

pe un mal de nisip

mișcător

 

nimic nu e adevărat

– profeţii îşi tot schimbă

între ei

pălăriile

 

 

(din antologia de poezie OCHIUL DIN PALMĂ, Editura MIRADOR, Arad, 2017)

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

BIO

COSTEL STANCU

 

Născut la 02.05.1970, Vînju-Mare,  judeţul Mehedinţi.

Locuieşte în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.

Membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reşiţa.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara.

 

A publicat volumele de poezie:

 

– Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timişoara, 1995.

– Dominic sau despre imitaţia umbrei, Editura Hestia, Timişoara, 1995.

– Măştile solitudinii, Editura Marineasa, Timişoara, 1997.

– Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.

– Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reşiţa, 2000.

– Arta imaginaţiei, antologie, Editura Vinea, Bucureşti, 2001.

– Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timişoara, 2002.

– Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.

– Ieşirea din peşteră, Editura Marineasa, Timişoara, 2005.

– Înghiţitorul de creioane, Editura Tim, Reşiţa, 2009.

– Evoluţi@ umană, epigrame, Editura Tim, Reşiţa, 2009.

– Risipitorul de hîrtie, Editura Tim, Reşiţa, 2015.

 

 

În volume colective :

 

– Oraşul cu poeţi, Editura Timpul, Reşiţa, 1994.

– Casa  faunului, Editura Hestia, Timişoara, 1995.

– Antologie tabăra Oraviţa, Editura Mirador, Arad, 2004.

– Drumul către Piatra Scrisă, Editura Marineasa, Timişoara, 2006.

– Iz  novije rumunske poezije, Editura FondEuropa, Novi Sad, 2009.

– Cînd pleca odată, la război, un om…(antologie de epigrame), Editura Măiastra, Tg. Jiu, 2010.

– Antologia de catrene şi epigrame editată de site-ul agonia.ro, Editura Edo, Bucureşti, 2009.

– 20 rEvoluţie, Editura Brumar, Timişoara, 2010.

– Bijuterii din Piaţa Abundenţei, Editura Brumar, Timişoara, 2011.

– Mai am un singur doors, Editura Bluementhal, Bucureşti, 2011.

– Oraşul cu poeţi 2, Editura Tim, Reşiţa, 2011.

– Antologia Convorbiri literare, Iaşi, 2011.

– Poeţi din Banat, editura Brumar, Timişoara, 2011.

– “20+1”, antologie, editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011.