Constantin Severin

 

 

 SCRIITORUL SI PICTORUL CONSTANTIN SEVERIN

 

ne recomanda un sculptor de idei universale şi transcendentale

 

 

 Doru COVRIG

 

 

 

De peste o sută de ani, de la apariţia lui Brâncuşi pe scena artei europene, între sculptura şi pictura românească s-a instalat un cert decalaj valoric în favoarea sculpturii. Nume precum Dimitrie Paciurea, George Apostu, Paul Neagu, Ovidiu Maitec (un regretat prieten) şi noul meu amic artist întâlnit în lumea virtuală, Doru Covrig … vor conta probabil mai mult în circuitul artei internaţionale decât clasici ai artei româneşti precum Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba şi alţii. Comparaţi cu sculptorii români de valoare universală, pictorii români sunt percepuţi pe o linie destul de clasicizantă, urmând în general tradiţia ţării, cu anumite limite în privinţa curajului de a inova sau a originalităţii, uneori captivi în spaţiul confortabil al stilului local, şi având în vedere şi conjunctura având o importanţă mai degrabă naţională … Există bineînţeles şi nume de excepţie şi trebuie să subliniem aici prezenţa unor pictori precum Victor Brauner, Alexandre Istrati, Horia Damian, care sunt cunoscuţi în spaţii mai largi, de o anvergură mai mare, prezenţi adeseori în circuitul târgurilor internaţionale, unde expun în galeriile importante şi în colecţiile publice şi private din întreaga lume…

 

 

 

 

 

 

Interesant este faptul că o mare parte dintre sculptorii enumeraţi mai sus, la care se adaugă pictorul Ion Ţuculescu, pot fi consideraţi reprezentanţi de marcă ai expresionismului arhetipal, un concept pe care am încercat să-l teoretizez şi să-l promovez în anii din urmă, la acest început de secol 21. E vorba de artişti care au găsit noi formule de expresie graţie talentului lor autentic şi al unei inspiraţii originale, în cercetarea lor pe drumul Artei Arhetipale, al originii artei şi al rădăcinilor istoriei umanităţii … În decursul anilor o mare parte a istoricilor de artă, judecând mai degrabă simplist, s-au mulţumit să constate şi să definească doar două paradigme ale expresiei vizuale, Figurativul şi Abstractul. Formele de expresie reduse şi concentrate către esenţial din opera exemplară a lui Brâncuşi, sunt de fapt arhetipuri, simboluri universale, inspirate uneori de luxurianta şi bogata lume formală, de tradiţia artizanală, de obiectele utilitare, de arhitectura în lemn sau de tehnologia ţărănească. De pildă seria de Fluturi a lui George Apostu, situat şi el pe linia brâncuşiană, este de o inspiraţie copleşitoare, artistul preluând tijele şurubului de teasc al unei prese viticole clasice, pe care le transformă în forme simbolice, spirale-săgeţi desfăşurate către infinit.

 

 

 

 

 

 

 

Doru Covrig lucrează de asemenea cu o serie de arhetipuri în formă de siluete umane, cu semne şi arhitecturi atemporale, precum dictatorii, mâinile supradimensionate, amprentele-urmele, semne şi litere, ca nişte urme ale memoriei. Operele sale sunt orientate către universul antropocentric. Fără să se înscrie într-un realism figurativ, dar convins totuşi că ’’Omul este măsura tuturor lucrurilor.’’ El reuşeşte să întrupeze mai ales sinteza şi enigma formală a vestigiilor unor civilizaţii dispărute de multă vreme, cu aluzii egiptene, aztece, budiste sau alte surse ale istoriei şi memoriei. Materialul poate fi foarte divers, extrem de variat precum piatra şi metalul (el este unul dintre sculptorii care fac parte din familia ’’ travail du fer du 20ème siècle’’), lemnul şi apoi materialele plastice şi cele mai puţin uzuale precum hârtia, cartonul, tot felul de materiale reciclabile şi ’’ready-made’’. Materialul-rege care este pentru sculptură bronzul, a fost cel preferat de el în ultimii zece ani, transfigurat într-o complexă familie formală şi tematică, un ansamblu extrem de bogat în forme şi idei … În scupturile sale el reuşeşte adesea să facă o apropiere conceptuală şi o fină aluzie la anumite sculpturi celebre ale lui Brâncuşi, devenite modele de arhetipuri culturale. După opinia mea este o lecţie exemplară, un bun exemplu de continuitate creativă formală şi artistică.

 

Actul de evoluţie şi creştere germinativă a formei în opera lui Doru Covrig este dominat de ideea  plină de evlavie a urmelor şi a memoriei dar de asemenea şi de nevoia de schimbare şi evoluţie continuă … ca de altfel şi la foarte cunoscuţii săi colegi de generaţie pe care îi menţionează într-un interviu, Giuseppe Penone, Tony Cragg sau Anish Kapoor şi alţii. Cercetarea sa formală asupra Creşterii, studiile sale în privinţa interdependenţei între natura informală şi arhitectură şi geometrism au generat verticalitatea a numeroase forme axiale care reamintesc, fără o asemănare directă, ’’Coloana fără Sfârşit’’ a lui Brâncuşi sau alte coloane cu hieroglife şi litere. Demersul contrar pe orizontală a dus la dezvoltarea de diferite compoziţii grupate, care sugerează bine numărul, evocând anumite capodopere ale artei chineze sau ale artei budiste din vechea Japonie, şi reprezintă contribuţii, tendinţe şi direcţii de cercetare orientate către social, frecvente în arta actuală.

 

Covrig este un artist aflat într-o cercetare profundă a unui mesaj conceptual, de fapt ’’el sculptează mai degrabă idei imateriale decât un material’’… a şa cum afirmă în confesiunile şi remarcile sale teoretice despre travaliul său, lucru care incită la întrebări şi la a face mai bine înţeles limbajul său. Atunci când vorbeşte încercând să-şi explice Totemurile sale, el se apropie de definiţia foarte cunoscută care i se datorează lui C. G. Jung: ’’Totemul este un imn al fiinţei umane, silueta şi prezenţa sa au o dimensiune universală şi transcendentală … este Figurativul încărcat de simboluri, bine dirijat către Abstract’’… Doru Covrig sculptează idei contemporane, inspirate de asemenea de universal şi transcendental, cu limbajul tridimensional al sculpturii …

 

 

 

 

 

 

Doru Covrig este un artist important al generaţiei sale, un artist devenit francez prin destin însă de origine română, cum îi place să se autodefinească. Datorită nebulozităţii şi a moralului în bernă care s-au instalat de câteva decenii la Bucureşti, e pe cale să se uite din nefericire, aşa cum se întrevede, o astfel de personalitate remarcabilă. O altă artistă plastică foarte cunoscută, Suzana Fântânariu, originară de asemenea din Timişoara, şi de o importanţă apropiată, este invitata de onoare a numărului 3 al revistei ’’Levure Littéraire’’.

 

La fel ca Brâncuşi, Doru Covrig s-a integrat bine în noua sa patrie de adopţie, trăind la Paris şi în regiunea pariziană după 1982, o ţară de multă vreme multiculturală, în Franţa actuală diferită de la belle époque în care atâţia artişti au cunoscut gloria şi celebritatea. O dată cu intrarea pe piaţa de artă a unor puternice galerii internaţionale de artă, aparţinând unor mari state ale acestei lumi tot mai globalizate, navigarea unui artist solitar adesea închis în atelier cu propriile vise şi aspiraţii, printre valurile societăţii de azi tot mai complexe, nu este prea vizibilă.

Noi îi urăm amicului nostru artist sculptor tot mai multe reuşite şi satisfacţii şi poate în curând o mare expoziţie cu toate lucrările sale, pentru a ne arăta opera sa atât de profundă, în evoluţie şi coerentă.

 

 

 

 

 

 

 

__________________________________________________________

 

Contact :

 

Doru Covrig

1, avenue du Nord

 94100 Saint Maur des Fosses

Tel + Fax : 33.(0)1 49 76 34 35

 

E-Mail : doru.covrig@orange.fr

Site : www.covrig.net

Articles similaires

Tags

Partager