Constantin Severin

 

 

 

(România)

 

 

despre

 

 

Manrico Murzi (Italia) C:\Users\rodica\AppData\Local\Temp\Foto.ManricoMurzi.bmp sau poezia ca un port gânditor

 

 

Mark a plecat deja la cazinou, iar Nini bea o bere pe una din terasele hotelului President. Are mereu în geanta de jurnalist un caiet-jurnal de 100 de file (cu titlul Sub steaua lui Boscovich, şi o ştampilă ovală dedesubt, cu inscripţia BIBLIOTHECA FRANCISCANA RAGUSII, având ca imagine centrală două braţe, unul de femeie şi celălalt de bărbat, ambele imaginând un X care cuprinde crucea ordinului), unde notează fugar câteva detalii despre întâlnirea cu Marko, evident primul paragraf din jurnal e dedicat visului cu femeia din Andorra, din noaptea de 5 martie 1991. Doar Vesnei Čučić de la Biblioteca Ştiinţifică i-a mai povestit visul şi i-a arătat nota din jurnal, de atunci se poartă cu el ca o adevărată prietenă. În jur se vorbeşte mai mult italiana, la o masă alăturată stă un bărbat elegant, în costum gri-petrol cu vestă alb sidefiu, de vreo 60 de ani, citeşte o carte, LA SPOSA AMERICANA, de Mario Soldati,  în faţa unei cafele aburinde, pare un intelectual de rasă, cu chipul oval, părul negru uşor grizonat şi mustaţă deasă, nas acvilin puternic reliefat, ochelari distinşi, cu ramă metalică şi lentile rotunde, ochi foarte vioi, dar calzi, în consonanţă cu tenul roz aprins, care emană vitalitate şi sănătate.

 

Încurajat de privirea blândă şi la fel de curioasă, Nini face primul pas şi îl întreabă în engleză dacă nu este cumva artist. Peste puţin timp se trezeşte la aceeaşi masă cu un scriitor italian, Manrico Murzi, fost asistent şi discipolul preferat al unuia dintre poeţii săi favoriţi în adolescenţă, Giuseppe Ungaretti, candidat la Premiul Nobel pentru literatură, pe care mulţi italieni îl consideră cel mai valoros poet al lor din secolul al XX-lea. Noul şi neaşteptatul său amic s-a născut în insula Elba, dar acum locuieşte în Genova, a ajuns în Dubrovnik împreună cu soţia, după ce mai întâi a vizitat Bucureşti şi Bucovina, Fântânile voastre sunt ca nişte maşini pentru rugăciune, aşa cum le-am denumit în poemele scrise în Bucovina, iar cu peste 25 de ani înainte a vizitat insula Ada Kaleh, cea condamnată la moarte de Ceauşescu, parcă nu-i vine să creadă că din minaret nu se va mai auzi niciodată vocea muezinului, iar din bazarul acela turcesc nimeni nu va mai putea cumpăra legume şi aur, frunze de tutun şi coliere de argint, peşte proaspăt de apă dulce din Dunăre şi pietre semipreţioase.

 

– După ce am părăsit insula Elba pentru a studia într-un liceu clasic foarte sever, condus de preoţi catolici, am urmat timp de doi ani dreptul, la Universitatea din Roma. Dar am abandonat studiile juridice, în momentul în care am audiat câteva cursuri ale poetului Ungaretti. Am trecut la Litere şi am ajuns unul dintre studenţii săi favoriţi. Mai mult, la terminarea studiilor, am devenit asistentul său la catedra de Limba şi literatura italiană contemporană. Când Maestrul a ieşit la pensie, am părăsit şi eu universitatea şi am devenit un călător pasionat şi un jurnalist interesat, în primul rând, de cultura Bazinului mediteranean, de aceea am ajuns în mod inevitabil şi  la Ada Kaleh, un mic paradis mediteranean situat mai la nord. Am fost în toate locurile de mare interes arheologic şi cultural şi acest lucru s-a resimţit şi în poezia mea. Apoi am studiat filosofia şi religia orientului îndepărtat, începând cu India. Am avut norocul să mă căsătoresc cu o femeie foarte interesată, de asemenea, de filosofia şi cultura orientului. Cultura e ca un spaţiu uriaş pe care trebuie să-l acoperi şi, după ce crezi că ai realizat acest lucru, simţi că există un spaţiu, încă şi mai mare, neexplorat şi niciodată nu termini.

 

– Poezia lui Ungaretti este foarte cunoscută în România, în schimb despre omul Ungaretti eu nu prea ştiu nimic.

 

– Ungaretti nu era un personaj academic, el era întotdeauna liber. Ne învăţa şi pe noi să fim liberi. Ne lăsa şi libertatea de interpretare a poemelor. Nu era aşadar un profesor, ci un Maestru. Se lupta mereu cu cuvintele. În lungile noastre plimbări pe străzile Romei, de cele mai multe ori nu conversam, deoarece era ocupat să găsească un cuvânt pentru unul din poemele sale. Pentru mine era foarte emoţionant, deoarece mă aflam lângă un Poet în exerciţiul funcţiunii. El venea din Alexandria, Egipt, unde a trăit până la vârsta de 24 de ani. Din atmosfera acestui oraş şi din prestaţia muezinilor din minarete, a învăţat să pronunţe cuvintele silabă cu silabă. De altfel, aşa trebuie citită poezia sa, silabă cu silabă. E o lecţie pe care a învăţat-o de la muezinii din oraşul lui Kavafis, ale căror voci se rostogolesc de-a lungul străzilor şi pieţelor. Ungaretti scria esenţial. Acest lucru venea din cele două deşerturi între care trăia, deşertul operei şi deşertul sensului. Când cineva vorbeşte în deşert, vorbeşte esenţial. Totul vine din interiorul, din adâncul sufletului nostru, un port gânditor … Ai văzut portul vechi din Dubrovnik, nu pare el o veche şi nedescifrată  scriere în mişcare? Poemul trebuie scos afară din ’’apele’’ adâncului, plonjând în tine însuţi şi ţâşnind apoi la suprafaţă, cu disperarea unui om gata să se înece, plin de alge şi nisip.

 

 

 (fragment din Străinul din Ada Kaleh, roman în lucru)

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Constantin Severin (n. 8 02 1952 Baia de Arama) poet, publicist și artist plastic român. A urmat cursurile Facultății de Chimie și Inginerie Chimică la Institutul Politehnic Iași între 1972-1977, apoi a lucrat ca inginer chimist la Combinatul de Celuloză și Hîrtie între 1977-1991. Studii post-universitare de Economie și democrație (Croația, 1991, bursă Soros) și Societate și cultură (Suedia, 1993, bursă finanțată de guvernul Suediei). Studii libere de artă.

A activat ca jurnalist între 1991-2004 la România liberă,Flacăra, Monitorul de Suceava și Obiectiv-Vocea Sucevei. A colaborat la BBC și Europa Liberă între 1992-1996.  În prezent lucrează la Biblioteca Bucovinei I. G. Sbiera din Suceava. Artist vizual, membru al grupului European Artists e.V, Velbert, Germania, și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat peste 800 de articole (cultură, politică internă și internatională, cronici de artă, eseuri, interviuri, etc).

Articles similaires

Tags

Partager