Claudia Mandi

 

 

 

&

 

 

Andreea Foanene

 

 

 

(România)

 

 

 

DIALOG PICTURAL

 

 

 

 

Pictura figurativă a artistei Claudia Mandi se raportează la principiile estetice ale antichităţii ca la un izvor nesecat. Pictoriţa îşi hrăneşte materia creativă din experienţele palimpsestice ale clasicismului greco- roman, filtrat prin reevaluările inovative specifice Renaşterii, Barocului, artei fauve sau futuriste.

Arta Claudiei Mandi este transgresată de personaje feminine longiline, a căror eleganţă statuară se articulează cu agresivitatea gestuală, cu inventivitatea cromatică, cu îndrăzneala materializării reveriilor intime. Parte din întreg, tema corpului revine sistematic în opera artistei, sub forma unui laitmotiv.

Nuditatea trupurilor pictate descoperă fragilitatea expusă în posturi diverse. Crochiuri ale feminităţii moderne, siluetele create de Claudia Mandi par surprinse în momente în care modelele nu mai ţin cont de limitele publice sau private ale spaţiului.

 

 

       Pompeian Red

 

 

Prin gesturi ostentative sau graţioase, corpurile par a se dezbrăca de tabuuri vizibile şi invizibile, par a manifesta prin gesturi fizice directe. Lupta personajelor pictoriţei se duce împotriva constrângerilor de orice natură. Pictura Claudiei Mandi transparentizează modernitatea unei feminităţi care se plasează dincolo de limitele cronologice sau stilistice surprinse de instrumentele istoriei sau ale filosofiei.

 

 

       Roso pompeiano

 

 

Tema corpului feminin, parcursă artistic, ştiinţific, filosofic, analitic, comparativ şi creativ, este parte integrantă valorică a demersurilor creative şi revine sistematic în opera artistei, ca parte din întreg.

 

 

       The Architecture of the Air

 

 

Artist şi teoretician de artă deopotrivă, Claudia Mandi se află acum la Veneţia, unde a prezentat de curând o serie de lucrări recente în expoziţia « Apa zilei/ Apa nopţii » (Acqua di giorno- Acqua di notte). Am dori să ştim mai multe despre acest nou proiect.

 

 

       Imaginary Antiquity

 

 

Andreea Foanene : Ştiu că « Poetica Apei »  este tema proiectului tău de cercetare la Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia. Ai putea să ne vorbești despre lucrările pe care le-ai realizat în acest timp?

 

Claudia Mandi : Proiectul « Poetica Apei » continuă seria elementelor : Aer, Pământ, Foc începută acum patru ani în timpul bursei « Vasile Pârvan » la Roma. Din seria elementelor lipsea Apa, pentru al –IV- lea element căutările mele nu puteau decât să  întâlnească magia Veneției, orașul apei, un uriaș teatru acvatic, orașul ce ne fascinează pe toți. La Veneția, Apa e un exercițiu, e un fundal universal. Proiectul meu de bursă are și o secțiune teoretică privind barocul venețian, dar mă aflu la Veneția în primul rând să pictez. Pictez  apa și efectele de ceață.

Apa este elementul meu preferat. De fapt pentru asocierea cu Apa cu toții iubim Veneția. Dincolo de acea Veneție colorată, fermecatoare, atât de turistică, doresc să redau acea Veneție vazută de Wagner, Thomas Mann – Aschenbach, Goethe, Henry James. Locuind aici, am văzut Veneția altfel decât o văd turiștii, am intuit  natura duală a orașului în schimbarea dintre anotimpuri sau zi/noapte. Dacă ziua orașul e dinamic, vitalist, colorat și luminos, noaptea se transformă înt-un oraș sumbru, într-o entitate misterioasă a cărei esență eludează simțurile. Seria lucrărilor « Acqua di giorno/Acqua di notte » pornește de la această dualitate și surprinde caracterul schimbător al orașului în cele doua ipostaze zi/noapte. Apa, ziua e ca și o oglindă reflectorizantă, ce amplifică lumina naturală prin efectul oglindirii și spațializează arhitectura. Apa noaptea, e apa întunecată, cu profunzimi reci și contrastante, în care orașul pare ca se scufundă. Veneția este un oraș utopic, nelumesc, ce există într-un alt câmp al realității, clădit pe ape și  separat de ape. Veneția e orașul narcisist, ce se adoră într-o formă de auto-oglindire.

 

 

       Volo

 

 

Andreea Foanene : Nudul feminin reprezintă o constantă în pictura ta. Cum găsești corpul în pictura ta de acum ? Putem vorbi despre o continuare a unui discurs estetic, metaforic, simbolic sau despre un moment de fractură, de inovație?

 

Claudia Mandi : În Italia eu am descoperit « corpul păgân ». La Roma am început să caut mișcări corporale expresive pe care le-am găsit nu numai în Renaştere și Baroc dar și în arta antică. Lucrarile mele au devenit paradoxul clasic/anticlasic, am combinat stiluri, tehnici din diferite perioade ale artei italiene. Prin reprezentarea corpului sper că am reușit să aduc  în lucrãrile mele o dinamică înscrisă în rădăcinile noastre din civilizația greco-romanã.  Până la un anumit  punct pictez corpul carnal, dar de fapt eu pictez spirite. În toată masa de mișcări  contorsionate de fapt pictez ce e dincolo de trup. Chiar dacă fac trimiteri atât de evidente la corp, aceste trupuri sunt imateriale. În timpul bursei la Roma  de la neo-expresionism, extrem de colorat și tensionat  am trecut brusc la o altă manieră, mult mai blândă, la  o pictură  de factură  barocă, chiar  cu accente prerafaelite sau  pictură antică -romană. Azi, lucrările mele sunt picturi de inspiraţie antică dar pictate cu sufletul artistului modern. Bursa la Roma  mi-a dat o evolutie rapidă, o formula stilistică la care nu aș fi putut ajunge făra sa trăiesc acolo efectiv, zi de zi. Până acum perioada culminantă a creației mele coincide cu șederea mea la Roma. Fără Roma  nu aș  fi putut atinge zona  pe care o exprim acum. Stagiul roman e fractura stilistică din creația mea. Aceste două burse în Italia au redeșteptat conștiința latinității mele.

 

Andreea Foanene : Cum poţi defini raportul dintre calitățile tale artistice și cele teoretice ?

 

Claudia Mandi : M-a transformat mult faptul că am urmat şi o secție teoretică. Când eram studentă la Istoria și Teoria Artei sufeream că nu mai aveam timp să pictez, pentru că citeam  mult, învățam, am ratat multe din expozițiile unde eram invitată. Cănd am scăpat de stresul examenelor am știut că studiul mi-a dat mai mult decăt mi-a luat, am realizat că tot acel bagaj teoretic s-a sedimentat undeva și pe lângă că mi-a răsturnat multe idei mi-a dat un  echilibru și o siguranță pe care nu le avusesem înainte. Orice idei aveam le asociam imediat cu perioade, curente, autori. Intuitiv știam ce este original  și încotro trebuie să mă îndrept. Am devenit  mai sigură pe năluca unor idei pe care înainte nici măcar nu le întrezăream. Atâta doar că nu mai țineam pasul cu fluxul  ideilor care veneau. Țineam caiete de schițe în care notam schematic ceea ce timpul nu imi permitea sa realizez. De atunci am mereu un carnețel în geantă unde notez.Lumea mea interioară a devenit mai bogată. Și e evident în ceea ce pictez  acum, se vede  corespondența  cu ceea ce citesc, cu călătoriile mele. Am devenit perfecționistă, mai intransigentă. Nu știu încă dacă acest lucru îmi suprimă  spontaneitatea, curajul dar voi vedea în viitor.

 

Andreea Foanene : Cum te raportezi teoretic la temele abordate până acum în pictura ta și care sunt planurile tale de viitor ?

 

Claudia Mandi : Renasterea si Barocul Italian corespund perfect înclinţiilor mele estetice. În toate perioadele de creație  m-am intors mereu si mereu la arta italiană, nu numai ca la un model venerat  pentru tablourile mele ci și teoretic, am căutat să înțeleg  și resorturile ce au generat aceasta evoluție excepțională a artei în arealul italian. Mi-am dorit  să revin in Italia pentru a continua picturile mele, dar  si cercetările teoretice legate de Barocul italian, pe care le-am început la Roma. Eu, ideatic, Italia nu am părasit-o niciodată. Bursa « Nicolae Iorga » de la Veneția îmi oferã posibilitatea de a studia Barocul din regiunea Veneto, de a trăi efectiv în locurile în care sunt extrem de inspirată și fericită.  Reîntoarcerea mea  aici, într-un loc din care eu nu am plecat niciodată sentimental, e ca o iubire.   Proiectul de creație artistică, urmărește  pe lângă lucrul efectiv la picturile mele și extinderea cercetărilor mele asupra barocului italian de la Roma în Italia de nord.

La Roma am străbătut un itinerar artistic exemplar, ce m-a transformat, ce m-a împins spre dialogul cu antichitatea, cu pictura romană, ceramica etruscă- nu numai cu Barocul  pentru  care am primit bursa. Asta mi-a dăruit  mereu și mereu arta italiana, noi piste, noi provocări, căutând ceva am găsit altceva, mi s-au deschis alte drumuri și alte direcții Pentru mine ca si pentru majoritatea artiştilor, Italia e un izvor inepuizabil de inspiraţie. Italia este o țară cu un patrimoniu artistic excepțional,  de neegalat. Pentru un artist nimic nu se compară cu o bursă în Italia. In Italia am avut viziuni prerafaelite în  plină perioadă post-modernă. La Roma am fost conectată la curentele trecutului, am străbătut un itinerar artistic polifonic ce m-a marcat, ce m-a îndemnat spre dialogul cu antichitatea nu numai cu Barocul. Am îmbinat atenția pentru detalii cu ampla respirație a spațiilor nesfărșite ale picturii pompeiene. La Roma mi s-a deschis o perspectivă  infinit mai  bogată în semnificaţii asupra relației spațiu spiritual, spațiu vizual, idee,  sentiment, formă. Aici la Veneția continui ceea ce am început la Roma, aici sunt cucerită de lumina crudă, de cerul lui Tiepollo, de potopul de culori. Acest oraș chiar e situat la granița dintre realitate și vis.

După ce m-am întors de la Roma îmi spuneam că dacă Dumnezeu mi-ar mai da posibilitatea să trăiesc în Italia, aş trăi mai intens, m-aș bucura de fiecare clipă . N-aș mai lăsa să treacă nici o zi fără să văd ceva nou, fără să explorez. Aș dormi mai puțin ca să pot vedea mai multă frumusețe, m-aș îmbrăca elegant, pentru că la așa desfășurări de splendoare  nu mă mai pot prezenta oricum. Aș picta cu albastrul lui Fra Angelico și cu rozul carnației îngerilor. Nu aș mai avea inima îndurerată pentru nimic, aș  cănta în fiecare seară căntece pe care le-aș dedica palatelor, statuilor, orașului în care mă aflu. Aș celebra zilnic bucuria de a trăi prin ceva. Aș lua aripi de la statuile victoriilor înaripate și ale îngerilor și aș trece mai ușor peste toate. Am primit din nou acest dar, mă aflu la Veneția pentru un an și sper ca prin ceea ce pictez și scriu să merit toate astea.

 

 

       Gondola

 

 

Culorile alese de Claudia Mandi sunt nuanţe puternice de roşu pompeian, veronese, violeturi grav sau albstruri profunde, inspirate, parcă, din preţioziatea lapislazulilor. Albastrul cerului se îmbină cu tonurile reci şi rafinate ale undelor apelor şi creează un spaţiu confortabil, matern, feminin, atemporal. Adâncimile cromatice, subliniate prin tonuri reci, abstracte, imateriale, subliniază prezenţa materiilor elegante, unduitoare, pure şi reci.

 

 

       The Carnaval

 

 

Culori neîntâlnite în natură în stare pură, nuanţe perceptibile prin suprapuneri ale acumulărilor spaţiale, albastrurile Claudiei Mandi ne plimbă gândul într-o lume a reveriei, a visului, într-un spaţiu al regenerării, al nostalgiei şi  odihnei. Corpurile feminine imaginate de artistă sunt născute din suprapuneri ale compoziţiilor cromatice cu posturi fizice dansante. Parte din întregul reveriei acvatice, corpul feminin este prezentat de Claudia Mandi la vârsta tinereţii, a puterii şi a sănătăţii ideale. Prin graţia clasică a corpurilor feminine, artista reiterează un traiect al frumuseţii definită de principiul kalokagathiei.

În acest sens, siluetele din picturile Claudiei Mandi sunt expresie a întâlnirii virtuţilor morale cu frumuseţea fizică, a unirii dintre frumos, bine, estetic şi etic. 

Artist şi teoretician de artă deopotrivă, Claudia Mandi a absolvit două specializări culturale : Pictură (1991-1997), Istoria şi Teoria Artei (2008-2011) şi un Masterat (2004 -2006) în cadrul Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara. Pictoriţa a realizat o serie de expoziţii personale şi de grup în România şi în Europa. Italia este ţara unde Claudia Mandi a găsit inspiraţie pentru creaţiile cele mai importante. Ataşamentul său faţă de spaţiul mediteraneean s-a  manifestat atât în multitudinea expoziţiilor artistei în Italia, precum şi în accesarea a două burse de cercetare artistică la Roma şi Veneţia.

 

 

       Violet Venice

 

 

Expoziţia « Apa zilei/ Apa nopţii » (Acqua di giorno- Acqua di notte) completează logic, artistic, profund şi creativ o direcţie tematică şi stilistică pe care Claudia Mandi o rafinează treptat, fructificând calităţile talentului pictural cu avantajele cercetării ştiinţifice.

 

 

       The Jump

 

 

       Dante’s Universe – We are infinite

 

 

 

 
 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 
Despre Claudia Mandi

Educaţie:

1991-1997 – Facultatea de Arte şi Design – Universitatea de Vest din Timişoara (Departament: Arte vizuale, secţia Pictură) – Timişoara – România / 2004 -2006 – Master – Facultatea de Arte şi Design – Universitatea de Vest din Timişoara / 2008-2011 – Facultatea de Arte şi Design – Universitatea de Vest din Timişoara (Departament: Arte vizuale, secţia Istoria şi Teoria Artei) / Din 1998- Membră UAP Romania / Din 2007 – Membru International Council of Museums I.C.O.M
Selecţie de expoziţii personale:
2016- Galeria ICR – Veneţia/ 2014- “Academia di Romania” , Roma / 2010 – “Museum Etnografico” Palatul – Sardegna, Italia / 2010 – “Il Denaro” – Napoli, Italia / 2009 – “Teatro dei Dioscuri” – Roma, Italia/ Librăria “Cărtureşti” – Timişoara / 2008 – Galeria “Helios”, Timişoara / Libraria “Cărtureşti” Timişoara / 2007 – Galeria” Marani” Roma, Italia / Galeria “Cărtureşti” – Timişoara / 2006 – Galleria” Helios” – Timişoara /

Mai multe informaţii despre artistă putem găsi pe situl personal al acesteia:

 

www.claudiamandi.com.

 

 
 

____________________________________________

 
Despre Andreea Foanene

Artist vizual şi teoretician de artă

Membru UAP România din  2009

 

Pasiunea pentru artă i-a fost cultivată din copilărie. Andreea Foanene a manifestat de la o vârstă fragedă o atitudine creativă şi originală, exprimată în desen şi pictură. Pasiunea pentru literatură, istorie şi istoria artei a contribuit la dezvoltarea unei perspective culturale bogate . După absolvirea Liceului de Artă din Sibiu, Andreea Foanene îşi continuă studiile la Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, unde obţine două licenţe, în Pictură coordonată de profesorul-artist Romul Nuţiu, în 2007, precum şi în Istoria şi Teoria Artei, în 2013, coordonată de prof. Univ. Dr. Ileana Pintilie. 

 

Între 2005 şi 2006 tânăra artistă studiază un an în Franţa, la École Supérieure d’Art de Lorraine. Urmează absolvirea masteratului bilingv româno-francez în 2009 şi finisarea unui an de stagiu curatorial cu recomandări foarte bune din partea directorului Eric Baude la Centrul Cultural Francez din Timişoara. 

 

În tot acest timp, Andreea Foanene este prezentă la peste 50 de expoziţii de grup şi colective, naţionale şi internaţionale. 

 

O selecţie a expoziţiilor personale cuprinde următoarele evenimente: 2013- “File de pictură”, C.R.A.F.T Timişoara, 2012- „Prospecţii Iconice”, Gyula, Ungaria; 2011-“Sublimarea spațiului în pictură”, Institutul Francez din Timișoara; 2010 -“Recalling-arhitecture and dynamics of light”, Budapesta; 2010-“Refugien”, Heidelberg, Germania; 2010-“Proiecte de ieri și de azi”; 2009 « Pupettissima »- Palatul Administrativ, Timişoara; 2009 – Galeria Calina din Timişoara – « Relocuirea Copilăriei ». 

 

Din 2012 Andreea Foanene pregăteşte un Doctorat în Istoria Artei, cercetarea tezei fiindu-i coordonată de Prof. Univ. Dr. Alexandra Titu. 

 

Participă la la numeroase conferinţe şi expoziţii în ţară şi în străinătate.

 

Călătoriile de studiu realizate în Anglia, Franţa, Georgia, Grecia, Kosovo şi Metohia, Serbia, întâlnirea şi confruntarea altor artişti şi teoreticieni contemporani i-au facilitat dezvoltarea unei viziuni creative pluriperspectivale.

 

În 2010 obţine premiul Pro Cultura Timisiensis.

 

Este invitată la diferite rezidenţe de creaţie : în 2014 în Saint Cyr sur Loire, Tours, Franta, în  2012 la Château Trousse-Barrière în Franța, în 2009 prin proiectul Hayata Dokun la Bergama, în Turcia. Pe parcursul perioadei studiilor participă la rezidenţe şi tabere de artă organizate de Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara la Gărâna în 2005 şi la Desfina, zona Fokida, în Grecia, în 2004 şi 2005 . 

 

Coautor al volumului Tradiție și Postmodernitate – 200 de ani de artă plastică în Banat

 

Autor al catalogului Fructele Copacului Dorinţelor

 

Curator al Salonului Tinerilor Artişt, organizează două ediţii ale acestui proiect în 2011 şi 2012 

Face parte din echipa de teoreticieni care au elaborat Enciclopedia Un secol de sculptură românească în 2014.

 

Andreea Foanene lucrează şi trăieşte în Timişoara

 

 

Personal webpage: http://andreeafoanene.webs.com/

 

 

Articles similaires

Tags

Partager