Carmen Neamtu & Vasile Dan

 

 

CARMEN NEAMTU

 

 

&

 

 

 

VASILE DAN,

SCRIITOR

 

 

ROMANIA

 

 

Exerciţii de invidie

 

 

interVIU

 

Vom deschide, azi, un subiect generos şi curajos: invidia cu faţetele ei. O vom diseca pe teritoriul sensibil al literaturii. Cât e impregnată pielea poetului de invidie şi dacă există antidot pentru ea, încercăm să aflăm cu poetul Vasile Dan, redactor-şef al revistei de cultură „Arca”.

 

D-le Vasile Dan, cum se manifestă invidia pe teritoriul atât de sensibil al literaturii?

 

Lumea scriitoricească, precum cea artistică în general, e una fecundă pentru invidie. E lumea lui genus irascibile. Nu e o lume a păcii, ci a războiului de idei, a neliniştilor, a polemicilor. Liniştea de cimitir îi e străină. Îndrăznesc să spun că invidia e inerentă omului într-o proporţie mai mare sau mai mică. Inclusiv omului superior. Pentru un caracter tare, invidia se disociază însă de pizmă. Pizma înseamnă invidie asociată însă, exclamativ, cu admiraţia. Ea poate conţine numai regretul că nu te găseşti în situaţia de invidiat a ceva sau a cuiva.

 

Aţi simţit şi simţiţi invidia pe pielea dvs., cum vă raportaţi la ea?

 

Am simţit invidia în amândouă ipostazele. Şi invidia admirativă şi pizma.

 

Care se simte mai acut?

 

Cel mai bine se simte ultima, pizma. Interesant e că n-am fost pizmuit pentru poezia mea. Pizmuitorii mei nu citesc poezie de la George Topârceanu încoace. Nu o înţeleg pur şi simplu. Deşi unii dintre ei o predau în şcoli şi facultăţi. Am fost pizmuit însă pentru altceva. Ceva ce le contrazicea sistemul personal de promovare în viaţă. Crearea instituţiei „Arca”. O revistă de cultură, o instituţie critică în care accesul este liber, în mod absolut. Însă pe criterii exclusiv ale valorii. Nici un substitut al valorii, nici funcţia în administraţie, la primărie, la prefectură, la consiliu, la facultate, la partide, la poliţie nu putea înlocui valoarea unui om. Acurateţea în gândire şi scris. Frecvenţa ideilor personale, noutatea în tratarea unui subiect, competenţa şi originalitatea în beletristică. Alte instituţii mai pot substitui valoarea chiar cu opusul ei. Nu însă o revistă care îşi propune să fie viabilă, să joace pe prima scenă culturală a ţării. Nu vreau să spun cu asta că am şi reuşit 100%. Că nu am publicat şi lucruri modeste, poate chiar mediocre uneori, nu, dar pot spune că atitudinea de bază, principiul a fost acesta, al valorii.

 

Aţi invidiat vreun confrate literat cu mai multe premii literare, mai bine cotat/văzut în capitală?

 

Recunosc cu mâna pe inimă că am cunoscut şi cunosc invidia admirativă, nu şi pizma. Îi invidiez din toată inima pe cei care au vizitat ţările nordice, Anglia sau Spania, unde eu n-am fost şi nici nu ştiu dacă am să ajung vreodată. Îi invidiez pe cei mai tineri, cu o generaţie decât mine, care obţin burse de studii afară, inclusiv în SUA, când cei din generaţia mea nu puteau ieşi nici până în Ungaria. Îi invidiez de când îl ştiu pe Ion Mircea, poet fenomenal, cu care am pornit în literatură, la Cluj, aproape în acelaşi timp. Îi invidiez inteligenţa rece şi sintaxa arctică, în care arde, totuşi, un vulcan. Nu-i invidiez însă deloc pe cei umflaţi în funcţii de orice fel. Pe cei cu limuzine exorbitante într-o lume atât de sărmană. Pe cei ce îşi ridică din viaţă statui şi socluri, pe cei ce iau mită în profesii intelectuale, pe cei care vorbesc politic în numele flămânzilor, deşi ei sunt sătui, pe impostori nu-i invidiez deloc. Pe compilatori şi plagiatori.

 

Dar pe un patron cu bani mulţi?

 

Am cunoscut patroni demni de invidiat. Unul recent a sponsorizat frumoasa carte de poeme a lui Petru M. Haş, „Fărâme din profet”. A finanţat, în satul natal al poetului, Mişca, sat ce era şi al lui, o extraordinară lansare de carte. A fost o întâlnire de gradul III, între lumea livrescă, sofisticată a poezie postmoderne şi premodernitatea noastră rurală.

 

Care sunt armele invidiosului?

 

Armele invidiosului în înţelesul pozitiv dat de mine până acum sunt: autoironia, admiraţia, simpatia. În sensul cel rău, de pizmă, sunt: ura viscerală şi dorinţa oarbă de anihilare simbolică sau fizică a celui pizmuit.

 

Există un antidot pentru invidie?

 

Nu există antidot pentru invidie. El ţine de apetitul nostru de a iubi semenul sau a-l urî. În eternitate Macedonski îl va pizmui pe Eminescu, Dobrogeanu Gherea pe Maiorescu, Călinescu pe Lovinescu, Ion Barbu pe Arghezi, Arghezi pe Blaga, Blaga pe D.D. Roşca, Adrian Păunescu pe Nichita Stănescu, Breban pe Preda, Vadim Tudor pe Mircea Dinescu, Iliescu pe Ceauşeşcu.

 

Dacă ar fi să creionaţi un portret al invidiosului, cum ar arăta el?     

                       

 

Poate unul al pizmuitorului. Privirea într-o parte, niciodată piezişă, ochii tulburi, dacă nu injectaţi de ură. Se strecoară ca o felină pe sub ziduri. Te înjură când te vede la televizor sau la gazetă. Dar te laudă moale în faţă. Se interesează tot timpul de sănătatea ta. Doar…doar… A auzit că ai fost operat. E asexuat. Sau lup în călduri solitar. Prietenii lui sunt exclusiv slugile lui. În fine, cred că nu şi-a scos fierea.

 

 

 

 

 

 

 

 

_____________________________________________

 

Carmen Neamţu este conferenţiar universitar la Secţia de Jurnalistică a Facultăţii de Ştiinţe Umaniste şi Sociale – Universitatea de Stat „Aurel Vlaicu” din Arad.

 

S-a născut la 17 noiembrie 1973 în Arad, a absolvit Facultatea de Litere, Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara (1997) şi Facultatea de Jurnalistică (1998). A obţinut titlul de doctor în 2002, cu distincţia magna cum laude.

 

 A urmat stagii de perfecţionare în domeniul jurnalismului la universităţi din Portugalia (1997), Danemarca (2000 şi 2001), Finlanda (2002), Olanda (2004), Turcia (2005), Grecia (2006), Elveţia (2007), Croaţia (2008), Anglia (2009-2010).

 

Este coautor al Manualului de Jurnalism, Ed. „Polirom”, 2009 şi autoare a cărţilor: Limbajul publicita“, Ed. „Mirador“, 2002; Stilului publicistic, Ed. „Mirador“, 2004; Limbă şi stil în presa scrisă, Ed. „Mirador“, 2007; Convorbiri cu vedere la microfon. Arta interviului. Chipuri şi moduri, Ed. „Mirador”, 2009.

 

Este redactor al revistei Uniunii Scriitorilor, „Arca”, membră a Societăţii Ziariştilor Profesionişti din România, a Asociaţiei Formatorilor din Jurnalism şi Comunicare din România şi expert – evaluator în domeniul Jurnalism-Comunicare şi relaţii publice, la Ministerul Învăţământului şi Cercetării. (ARACIS).

 

Contact: Str. M. Scaevola , Bl. S3-2, sc.B, ap.4, ARAD, Cod: 3101107, Romania

Phone: 00+4-0745.82.17.28

 

Articles similaires

Tags

Partager