Bogdan Ghiu

 

Copyright : ANDREI PACURARU

 

(România)

 

 

 

Totul trebuie tradus. Noua paradigmă

(un manifest)

 

 

Noroc cu Babel! Darul traducerii

(După Steiner)

 

 

În cea mai tradusă carte, Biblia, Cartea, traducerea, atît în Vechiul, cît şi în Noul Testament, atît după „legea cea veche”, cît şi după „legea cea nouă”, este refulată ca o damnare ce trebuie depăşită ca semn definitiv, ultim, al Căderii.

Dacă în Facerea (11, 1-9), blestemul traducerii chiar este manifestat de către Dumnezeu printr-o prăbuşire, mai exact printr-o demolare expresă a Turnului Babel, care din Babel, „poarta lui Dumnezeu” (ebraicul Bāb-ili), devine, printr-o mai mult decît ironică „etimologie populară” (aşa cum precizează cel mai recent traducător român al Cărţii, Valeriu Anania), balal (a amesteca, a încîlci, a produce confuzie), în Faptele Apostolilor (2, 1-13) acest blestem al traducerii, condiţia umană ca neajunsul de a traduce (traducerea întruchipînd neajunsul şi neajungerea prin excelenţă: infinitatea aproximării şi a imperfecţiunii) e anulat ca prin miracol, „limbile de foc” ale lui Dumnezeu pogorîndu-se peste mesagerii aleşi şi aceştia începînd, dintr-o dată, să „vorbească în alte limbi”, fără a fi, aşadar, nevoiţi să traducă [1]: Duhul Sfînt îi ajută pe Sfinţii Apostoli să nu traducă, să nici nu ştie că evită, că sar traducerea, vorbind direct în limbi străine, spre marea mirare, în schimb, a străinilor-ţintă. Mesajul divin se traduce de la sine. Adică, tocmai, nu se traduce, este deja tradus. Doar Dumnezeu (Se) traduce, mesagerii trebuie doar să poarte mesajul şi să-l traducă în „fapte”. Dar oare chiar vorbeau apostolii în limbi străine sau așa auzeau neamurile?…

Traducerea – interzisă, tabu – apare, prin răsturnare, ca un atribut divin exclusiv, care nu trebuie distribuit oamenilor, la care aceştia nu trebuie să aibă acces, de care nu trebuie să devină conştienţi decît negativ, ca pedeapsă, şi în privinţa căruia, aşadar, Dumnezeul unic, cu limba lui unică, rămîne la fel de gelos atît pe stil vechi, cît şi pe stil nou, veghind cu stricteţe ca taina traducerii să nu fie divulgată. Taina traducerii, altfel spus faptul (Fapta) că mesajele se traduc, trebuie traduse, că sînt Fapte, că nu trec neschimbate, dacă nu sînt schimbate nu „trec”, nu apar, fără participarea activă a „secunzilor” (destinatarii-ţintă) şi a „terţilor” (mediatorii, intermediarii, „apostolii”) Mesajul nu se constituie. Traducerea e Mesajul.

Schimbînd ceea ce e de schimbat (pentru a păstra ceea ce e de păstrat), taina traducerii apare – adică, tocmai, nu apare, este făcută să nu apară –, în Biblie, la fel ca taina focului la „păgîni”, traducătorului urmînd, poate abia de acum înainte, a i se revela propria misiune prometeică.

Căci Turnul Babel era, poate, tocmai hiper-semnul (ne-)limbii unice, (ne-)limba unică a lui Dumnezeu este turnul umanităţii unificate care, prin dărîmare, prin răsturnare divină, devine cornul abundenţei limbilor. Fără „încîlcirea limbilor” nu ar fi fost, poate, posibilă „împrăştierea popoarelor”, adică proiectarea verticalei unităţii a (ne-)limbii pe orizontala traducerii-diseminare (înmulţire prin împrăştiere). Traducerea pare a fi, astfel, ocultată tocmai pentru că reprezintă un act unic, de neînlocuit, în planul secret al lui Dumnezeu (de transpunere, de „traducere” a divinităţii în/ca umanitate). Iată de ce dărîmarea turnului Babel pare mai curînd o accelerare (a populării şi a luării pămîntului în posesie) decît o pedeapsă, sau reprezintă cele două feţe (pedeapsă pentru umanitate, accelerare pentru divinitatea însăşi) a unuia şi aceluiaşi act (pedeapsa fiind, dacă se poate spune aşa, una de gradul doi, aceea prin care interpretarea divină a traducerii ca damnare-pedeapsă explicită le este inculcată oamenilor ca o pedeapsă „formativă” implicită).

Taina traducerii este probată în act (unul invizibil neascuns) tocmai prin diferenţele dintre amintitele două versiuni, în limba română, ale acestui pasaj. Căci dacă în Biblia sinodală se vorbeşte doar, printr-o traducere strict denotativă, semantică, de mesaj („mesagerială”, expediţie-expediere „poştală” a mesajului), printr-o ne-traducere de fapt, de „amestecarea” limbilor, Valeriu Anania bi-facializează gestul divin traducîndu-l aliterativ prin „încîlcirea limbilor şi împrăştierea popoarelor” (eu subliniez), turnul Babel devenind, aşa cum spuneam, prin răsturnare şi amestecare, un fel de joben dadaist [2].

Sîntem blestemaţi în mod declarat să nu ne înţelegem spontan şi să fim nevoiţi să ne traducem. Dar adevăratul blestem, adevărata pedeapsă, cea nedeclarată, menită a fi ocultată de primul, este, poate, să nu ştim că există traducere, şi ce virtuţi liberatoare are ea, să privim, tocmai, traducerea ca pe pedeapsă meritată. Pedeapsă inconştientă, „transcendentală”, aşadar.

Limba unică a lui Dumnezeu, cu pretinsa ei transparenţă, imediatitate, comunicabilitate şi „performativitate absolută” (cum ar spune Jacques Derrida), este, aşa cum am sugerat (cum am arătat scris), o ne-limbă, şi tocmai de aceea trebuia ea distrusă ca turn Babel. Ne-limba divin-adamică la care continuă să viseze spiritele fantast-filosofice ale umanităţii este Limbajul universal binar, dual, care se opune limbilor şi, tocmai, nu se traduce. Limba lui Dumnezeu la care nu încetăm să visăm (azi, tehnologic) nu este o limbă.

Poate tocmai de aceea traducerea, atunci cînd nu este, polemic, anatemizată ca pedeapsă (ceea ce putem considera că reprezintă o „scăpare”, un „lapsus” caracteristic nestăpînirii divine a începuturilor, cînd, în Vechiul Testament, dresarea „şeptelului uman” necesita, încă, intervenţii divine), este ocultată şi evitată, menţinută „sub pecetea tainei”, fiind „sărită” şi expediată prin miracolul Cincizecimii.

De la ne-limba divină unică la glosolalie, traducerea trebuie să nu se vadă. Ţine, evaziv vorbind, de divinitate: ca pedeapsă şi ca secret.

*

Confirmînd simptomul unei legături, care abia de acum înainte ar trebui cercetată, între (simplu, juxtapozitiv spus) traducere şi ocultarea-refularea, la rîndul meu era să-l uit, îl uitasem deja, l-am refulat pe George Steiner, al cărui prim capitol, de exemplu, din celebra sa carte După Babel [3] se intitulează tocmai „Înţelegerea ca traducere”.

Iată, spre reamintire, doar cîteva dintre ipotezele demonstate în această carte, care ar fi trebuit, aşadar, să devină, după După Babel, nişte axiome de la care să plecăm, să fi plecat deja. De exemplu:

„«Traducerea», înţeleasă în sensul propriu al cuvîntului, este un caz special al arcului comunicării pe care fiecare act de vorbire îl închide în cadrul unei limbi date. La nivelul inter-lingual, traducerea va pune probleme sporite, în mod clar irezolvabile; dar aceleaşi probleme abundă, la un nivel în mod convenţional ignorat şi mai voalat, în interiorul aceleiaşi limbi. Modelul «emiţător către receptor», care reprezintă orice proces semiotic şi semantic, este ontologic echivalent cu modelul «limbă-sursă catrre limbă receptoare» folosit în teoria traducerii. În ambele scheme există «la mijloc» o operaţiune de descifrare interpretativă, o funcţie de codificare-decodificare sau sinapsă. Cînd două sau mai multe limbi se află într-o conexiune clară, obstacolele din mijloc vor fi evident mai vizibile, iar realizarea inteligibilităţii mai conştientă. Dar «mişcările spiritului», ca să-l cităm pe Dante, sînt riguros analoage. […] Pe scurt: în interiorul unei limbi sau între mai multe limbi, comunicarea umană este egală cu traducerea. Un studiu al traducerii este un studiu al limbii” (p. 75);

sau:

„Traducerea este total implicată în cea mai rudimentară formă de comunicare” (p. 571);

sau:

„… ipoteza că proliferarea limbilor reciproc imcomprehensibile îşi are originea într-un impuls fundamental al limbii înseşi. Cred că transmiterea de informaţii, de «fapte» verificabile, evidente constituie doar o parte – poate o parte secundară – a discursului uman. Originile şi natura limbajului sînt profund caracterizate de potenţialităţi pentru ficţiune, irealitate şi indecizie. […] Prin intermediul limbii […] putem respinge inevitabilitatea empirică a lumii. Prin intermediul limbii construim «alternităţi existenţiale» […]. A te mişca între limbi, a traduce chiar în interiorul restricţiilor cunoscute înseamnă a trăi experienţa uimitoarei tendinţe a spiritului uman spre libertate. Dacă am trăi într-o singură «haină lingvistică» sau între foarte puţine limbi, inevitabilitatea morţii organice ne-ar apărea mai sufocantă decît este” (p. 573).

Or, ceea ce am numit rezistenţa la traducere a fost, iată, pe punctul de a învinge din nou, continuînd să domnească. Traducerea „se” uită, „se” refulează, iar aparentele evidenţe în ceea ce o priveşte rămîn ne-operaţionalizate, ne-practicate, ne-realizate.

Poate tocmai datorită acestei uitări a traducerii am scris acest „manifest” ca o traducere-uitare inconştientă după Steiner a situaţiei După Babel: după „originalul” care e După Babel al lui George Steiner, m-am trezit traducătorul inconştient al unui original-după.

Tocmai pentru a face „manifeste” axiomele despre traducere la care, acum patruzeci de ani (acum – patruzeci de ani ca acum), ajunsese George Steiner, le-am supus traducerii (deplasării) inconştiente, reactivîndu-le printr-o cufundare în uitare în încercarea de a înfrînge barierele conştiente care continuă să se opună actualizării, practicării politizate, actualizării situate a potenţialul eliberator pe care îl reprezintă traducerea.

În globalizarea tehnologic realizată, cînd lumea riscă mai mult ca oricînd să redevină un Turn trufaş al lui Babel vorbind o aceeaşi ne-limbă divin ucigătoare de limbi, După Babel, adică după Steiner, devine nu o constatare, ci un imperativ.

Traducerea este altceva. O cale încă necunoscută.

 

 

____________________________

1 Iată, spre comparare, cele două versiuni in extenso ale acestui pasaj (Faptele Sfinților Apostoli, 2, 1-13):

Biblia sinodală: „1. Şi cînd a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vînt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sînt sub cer. 6. Şi iscîndu-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicînd: Iată, nu sînt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lîngă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! 12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicînd unul către altul: Ce va să fie aceasta? 13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sînt plini de must”.

Biblia „Anania”: „1.Şi cînd a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună la un loc. 2. Şi fără de veste s-a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vînt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau.

3. Şi limbi ca de foc li s-au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfînt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sînt sub cer. 6. Şi cînd s-a făcut vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicînd: «Iată, nu sînt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8. şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?, 9. Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lîngă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!» 12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumereau, zicînd unul către altul: «Ce va să fie aceasta?» 13. Iar alţii, luîndu-i în bătaie de joc, ziceau că sînt plini de must”.

 

2 Iată, din nou spre comparare, cele două versiuni ale acestui pasaj (Facerea, 11, 1-9):

Biblia sinodală: „Turnul Babel. Amestecarea limbilor. 1. În vremea aceea era în tot pămîntul o singură limbă și un singur grai la toți. 2. Purcezînd de la răsărit, oamenii au găsit în țara Senaar un șes și au descălecat acolo. 3. Apoi au zis unul către altul: «Haidem să facem cărămizi și să le ardem cu foc!» Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. 4. Și au zis iarăși: «Haidem să ne facem un oraș și un turn al cărui vîrf să ajungă la cer și să ne facem faimă înainte de a ne împrăștia pe fața a tot pămîntul!» 5. Atunci S-a pogorît Domnul să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6. Și a zis Domnul: «Iată, toți sînt de un neam și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă și nu se vor opri de la ceea ce și-au pus în gînd să facă. 7. Haidem, dar, să Ne pogorîm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul». 8. Și i-a împrăștiat Domnul de acolo în tot pămîntul și au încetat de a mai zidi cetatea și turnul. 9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pămîntul și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pămîntului”.

Biblia „Anania”: „Turnul Babel. Încîlcirea limbilor şi împrăştierea popoarelor. 1. Pămîntu-ntreg avea pe-atunci o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 2 Şi a fost că, pornind din părţile Răsăritului, oamenii au găsit un şes în ţara Şinear şi s-au aşezat acolo. 3. Şi au zis unul către altul: «Hai să facem cărămizi şi să le ardem în foc!» Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. 4. Şi au zis: «Hai să ne clădim un oraş şi un turn al cărui vîrf să ajungă la cer, şi să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe faţa-ntregului pămînt!» 5. Şi S-a pogorît Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6. Şi a zis Domnul: «Iată că ei sînt un singur popor şi au toţi o singură limbă; şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce şi-au pus în gînd să facă. 7. Hai să ne pogorîm şi acolo să le încîlcim graiul, pentru ca unul altuia să nu-şi mai înţeleagă limba». 8. Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe faţa-ntregului pămînt şi ei au încetat să mai zidească cetatea şi turnul. 9. E pricina pentru care cetatea aceea s-a numit Babilon, pentru că acolo a încîlcit Domnul limbile a tot pămîntul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul Dumnezeu pe toată faţa pămîntului”.

 

3 George Steiner, After Babel: Aspects of Language and Translation, Oxford University Press, 1975; După Babel. Aspecte ale limbii şi traducerii, traducere de Valentin Negoiţă şi Ştefan Avădanei, Editura Univers, Bucureşti, 1983.

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Notă biobliografică

 

Bogdan Ghiu s-a născut la 5 iulie 1958 în Bucureşti, unde s-a întors să trăiască după copilăria și adolescența petrecute la Constanța. Este scriitor și intelectual român: poet, eseist (literatură, filosofie, media, arhitectură şi urbanism, artă contemporană), traducător și teoretician al traducerii, jurnalist, realizator radio-tv. Pionier, imediat după Revoluție, al cronicii tv în România.

 

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Centrului PEN Român, al ATLAS (Association pout la Promotion de la Traduction Littéraire, Franța) și al ARTLIT (Asociația Traducătorilor Literari din România). Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural”.

 

Membru al Generaţiei 80 şi fost membru al Cenaclului de Luni.

 

A absolvit Facultatea de Litere (secţia română-franceză), Universitatea Bucureşti (1982) şi a studiat sub îndrumarea lui Jacques Derrida la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris).

 

În prezent, titular al rubricilor săptămânale „De-clic(k)/Atelier deschis” (Observator cultural), „Evul Media” (www.liternet.ro) şi al rubricii zilnice „Unde ne oprim în Bucureşti” (Radio România Cultural); colaborator permanent al revistei Arhitext Design (www.arhitextdesign.ro) și, ocazional, al revistei Sinteza.

 

Între 2005 şi 2010 a făcut parte din Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, între 2001 și 2003 a fost șeful Serviciului de Strategie Programe din subordinea PDG al Televiziunii Române, între 1998 și 2000, „inspector de conținut” în trustul Mediapro, iar între 2000 și 2001, jurnalist și consilier marketing în trustul Intact.

 

Din 1990 pînă în 1998, titular al cronicii de televiziune (media) în revistele 22, Epoca, Dilema etc. În 1994-1995, a înființat și condus prima revistă dedicată pieței de carte, intitulată mai întîi Fahrenheit 451, apoi Cartea, publicată de editura Nemira.

 

Autor, alături de curatorii Maria Rus Bojan şi Ami Barak, al proiectului Performing History, care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneţia din 2011. Curator al trienalelor de arhitectură East-Centric Fluenţe (2010), Trans(a)parenţe (2013), Drifting Architecture (2016) Acasă (2019), organizate de Fundaţia Arhitext.

 

În 2016-2017, coordonează cea de-a doua ediție a Atelierului franco-român de formare de traducători literari, organizat de Centre National du Livre (Paris) în colaborare cu Institutul Cultural Român. În 2012-2013, a coordonat, alături de Vlad Alexandrescu, prima ediție a Atelierului franco-român de formare a traducătorilor de ştiinţe umaniste şi sociale, organizat de Centre National du Livre (Paris) în colaborare cu Institutul Cultural Român.

 

Susţine conferinţe şi colaborează constant cu importante instituţii, în special de artă, din Bucureşti, Cluj, Timișoara, Paris, Berlin, Amsterdam, Londra, Luxemburg, Copenhaga, Stockholm etc. A beneficiat de nenumărate burse, stagii și rezidențe, mai cu seamă în Franța.

 

Este căsătorit cu Mădălina Ghiu (fost redactor-şef al editurii Cartea Românească), cu care are doi copii: pe Daria Ghiu (critic şi istoric de artă) şi pe Miron Ghiu (critic muzical și al tehnologiilor şi sound designer).

 

Cărţi de poezie

Opera poetică, prefață de Ion Bogdan Lefter, ediție completă și dosar critic, Paralela 45, 2017

(Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte, Cartea Românească, 2006

Manualul autorului, Cartea Românească, 2004

Pantaloni şi cămaşă, Pontica, 2000

Arhipelogos, Axa, 1997

Arta consumului, Cartea Românească, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din România

Poemul cu latura de un metru, Pontica, 1996, Premiul Uniunii Scriitorilor din România

Manualul autorului, Cartea Românească, 1989

„46 caligrame ajutatoare”, in vol. colectiv Nouă poeţi, Cartea Românească, 1984

„Fragmente din Manual”, in vol. colectiv Cinci, Litera, 1982; reed. Tracus Arte, 2011

 

Eseuri

Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest), Cartea Românească, 2015, Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, Premiul PEN România

Linia de producție: lucrând cu arta, Tact, 2014

Contracriza, Cartea Românească, 2011

Dadasein, Tracus Arte, 2011

Inconstrucţia. Pentru o arhitectură etică, Arhitext, 2011

Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009, Idea, 2009

Eu(l) Artistul. Viaţa după supravieţuire (cod de bare pentru viitorul monstruos al artei), Cartea Românească, 2008

Facultatea de litere. Mic îndreptar de gîndire greşită, Cartea Românească, 2004, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti

Evul Media sau Omul terminal, Idea, 2002

Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea (1991-1997), All, 1997

Grame, Cartea Românească, 1997

 

Poezii traduse (selectiv)

Lectură în cadrul unui ciclu organizat de fundaţia Poet in the City în colaborare cu Institutul Cultural Român din Londra, traducere de Florin Bican, Londra, iunie 2011

El Muro del Silencio/ Zidul Tăcerii. Antología de poesía rumana contemporánea/Antologie de poezie română contemporană, edición, selección y traducción de Angelica Lambru, Huerga & Fierro Editores, 2007

Gefährliche Serpentinen. Rumänische Lyrik der Gegenwart, herausgegeben von Dieter Schlesak, Berlin, Edition Druckhaus, 1997

Füst a dombról. Négy román költö, JAK-Jelenkor, Budapest-Pécs, 1997

 

Spectacol

În anul 2013, Teatrul Odeon a produs „instalația performativă” Urme de distrugere pe Marte, realizată, după texte din volumul (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte, de Cinty Ionescu (video design & live video) și Miron Ghiu (sound design & live), în interpretarea actriței Nicoleta Lefter.

 

Ediţii (selectiv)

(În colaborare cu Vlad Alexandrescu), Ateliere ale modernităţii. Istorie intelectuală şi filosofie franceză contemporană, Polirom, 2013 (materializare a Atelierului franco-român de formare a traducătorilor de ştiinţe umaniste şi sociale, organizat de Centre National du Livre (Paris) în colaborare cu Institutul Cultural Român

Performing History, editor, catalogul pavilionului României, Bienala de Artă de la Veneţia, 2011

 

Critică și istorie literară; antologii (selectiv)

111 cele mai frumoase poezii ale generației 80, antologie de Cosmin Ciotloș, Nemira, 2015

Daniel Puia-Dumitrescu, O istorie a Cenaclului de Luni, Cartea Românească, 2015

Ion Bogdan Lefter, 7 postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu, Paralela 45, 2010

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, Paralela 45, 2008

 

Traduceri (însoțite cel mai adesea de aparat critic)

Filosofie și științe umaniste

Didier Anzieu: Psihanaliza travaliului creator, Trei, 2004

Roland Barthes: Obviu și obtuz. Eseuri critice III, Tact, 2015

Georges Bataille: Istoria erotismului, Trei, 2005 (Premiul revistei Cuvântul); Partea blestemată. Eseu de economie generală, Institutul European, 1994; ediția a doua revăzută şi adăugită Art, 2008

Jean Baudrillard: Cuvinte de acces Art, 2008; Paroxistul indiferent, Idea, 2001

Henri Bergson: Energia spirituală, Meridiane, 2002 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România)

Pierre Bourdieu: Limbaj şi putere şi simbolică, Art, 2012; Schiţă pentru o auto-analiză, Art, 2008; Dominaţia masculină, Meridiane, 2002; Meditaţii pascaliene, Meridiane, 2001; Regulile artei. Geneza şi structura cîmpului literar (în colaborare cu Toader Saulea), Univers, 1999; ediția a doua revăzută şi îndreptată (în colaborare cu Laura Albulescu) Art, 2007; ediția a treia Art, 2012; Despre televiziune, urmat de Dominaţia jurnalismului, Meridiane, 1998; ediția a doua Art, 2007

Gilles Deleuze: Dialoguri (împreună cu Claire Parnet), Comunicare.ro, 2017 (postfață: „Aceasta nu este o carte, sau filosofia în epoca multiplicării ei mediatice”); Mii de platouri. Capitalism și schizofrenie 2 (în colaborare cu Félix Guattari), Art, 2013 (Premiul „Cartea Anului” al Filialei București-Traduceri literare a Uniunii Scritorilor din România, „Diploma de Excelență” pentru „Cea mai bună traducere” la „Gala Industriei de Carte”, „Diploma de Excelență” a revistei Observator cultural); Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie 1 (în colaborare cu Félix Guattari), Paralela 45, 2008; Kafka. Pentru o literatură minoră (în colaborare cu Félix Guattari) Art, 2007; Nietzsche şi filosofia, Ideea Europeană, 2005; Tratative, Idea, 2005; Foucault (prefaţă: „Michel Foucault, filosof de Deleuze”), Idea, 2002; Nietzsche, All, 1999 (reeditări 1999, 2002)

Jacques Derrida: Margini – de-ale filosofiei (Minuit, 1972) (traducere experimentală în colaborare cu Alex Cistelecan și Ciprian Jeler), Tact, 2015; Fiara şi suveranul. Volumul II (Seminar 2002-2003), Tact, 2014 („Diploma de Excelență” pentru „Cea mai bună traducere” la „Gala Industriei de Carte”; nominalizare la premiile Uniunii Scriitorilor din România); Fiara şi suveranul. Volumul I (Seminar 2001-2002), Tact, 2013; Despre gramatologie, Tact, 2009; Deconstrucţia politicii (traducere în colaborare cu Ciprian Mihali și Emilian Cioc), Idea, 2005; Forţă de lege. „Fundamentul mistic al autorității” (precedat de Walter Benjamin, Critica violenței, traducere de George State), în Walter Benjamin, Jacques Derrida, Despre violență, Idea, 2004; Întrebări despre ziua de mîine. Psihanaliză și deconstrucție (convorbiri) (cu Élisabeth Roudinesco), Trei, 2002; Ulysse gramofon, All, 2000; Spectrele lui Marx (traducere în colaborare cu Mihaela Cosma), Polirom, 1999; Scriitura și diferența (traducere în colaborare cu D. Țepeneag), Univers, 1998; Heidegger: la question de l’Être et l’Histoire. Cours de l’ENS-ULM 1964-1965, în pregătire, Tact, 2017

Pascal Engel, Richard Rorty: La ce bun adevărul?, Art, 2007

Michel Foucault: Curajul adevărului. Guvernarea de sine şi guvernarea celorlalţi II. Cursuri la Collège de France (1983-1984) (postfață: „Cinism contra cinism, spectacol contra spectacol: economia sacrificială a adevărului (acum)”), Idea, 2017; Guvernarea de sine şi guvernarea celorlalţi. Cursuri la Collège de France (1982-1983), Idea, 2013; Naşterea biopoliticii. Cursuri la Collège de France (1978-1979), Idea, 2007; Ce este un autor? Studii și conferințe (traducere în colaborare cu Ciprian Mihali), Idea, 2004;  Lumea e un mare azil. Studii despre putere, Idea, 2002; Hermeneutica subiectului. Cursuri la Collège de France (1981-1982), Polirom, 2002; Theatrum philosophicum. Studii, eseuri, interviuri (1963-1984) (traducere în colaborare cu Ciprian Mihali, Emilian Cioc și Sebastian Blaga), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001; „Trebuie să apărăm societatea”. Cursuri la Collège de France (1975-1976), Univers, 2000, ediția a doua Idea, 2009; Arheologia cunoașterii, Univers, 1999, ediția a doua RAO, 2010; A supraveghea şi a pedepsi. Naşterea închisorii, Humanitas, 1997, ediția a doua Paralela 45, 2005; Cuvintele şi lucrurile. O arheologie a ştiinţelor umane (traducere în colaborare cu Mircea Vasilescu), Univers, 1996, ediția a doua RAO, 2008; Curajul adevărului. Cursuri la Collège de France (1984), în pregătire, Idea, 2017

Félix Guattari: Cele trei ecologii, Idea artă + societate, 38, 2011

Sarah Kofman: Respectul pentru femei. Kant şi Rousseau, Idea, 2002

Serge Latouche: Deteriorare garantată! Eseu despre obsolescența programată, Seneca Lucius Annaeus, 2017; Mic tratat de decreștere senină, Seneca Lucius Annaeus, 2016

Bruno Latour: Nu am fost niciodată moderni. Eseu de antropologie simetrică, Tact, 2015; „Europa-refugiu”, in Heinrich Geiselberger (ed.), Marea regresie: de ce trăim un moment istoric, Art, 2017; Politica naturii. Cum să introducem ştiinţele în democraţie în pregătire, Tact, 2017

Jacques Rancière: Ura împotriva democraţiei, Idea, 2012

Paul Ricoeur: Răul, Art, 2008

Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor?, Univers, 1996

 

Literatură

Antonin Artaud: Van Gogh sinucisul societății, urmat de Pentru a termina odată cu judecata lui Dumnezeu, Est-Samuel Tastet, 2002

Charles Baudelaire: Inima mea dezvăluită. Fuzee. Igienă (Premiul Uniunii Scriitorilor din România

André Breton: Nadja, Polirom, 2013; Iubirea nebună, în pregătire, Polirom

Louis Calaferte: Mecanica femeilor, Est-Samuel Tastet, 2005

Marguerite Duras: Durerea, Trei, 2002

Michel Leiris: Vîrsta bărbăţiei, precedat de Despre literatură considerată ca o tauromahie, Cartea Romaneasca, 2004

Amélie Nothomb: Antichrista, Polirom, 2004

Marchizul de Sade: Francezi, încă un efort dacă voiţi să fiţi republicani, Cartea Românească, 2000

 

Altele

André-Yves Portnoff: Pariul pe inteligență, urmat de Cărările inovației, Est-Samuel Tastet, 2006

Emmanuel Pedler: Sociologia comunicării, Cartea Românească, 2001

Alain Vaillant: Poezia. Inițiere în metodele de analiză a textelor poetice (cuvînt-înainte), Cartea Românească, 1998

Michel Albert: Capitalism contra capitalism, Humanitas, 1994

 

Traduceri realizate, dar nepublicate

Antonin Artaud: Heliogabal, Est-Samuel Tastet

Annie Le Brun: Un bloc de-abis deodată, Sade, Est-Samuel Tastet

Michel Zink, Yves Bonnefoy, Harald Weinrich et Marc Fumaroli (ed.): Identitatea literară a Europei, Est-Samuel Tastet

Richard Millet: Vulpea din nume, Est-Samuel Tastet

 

Premii literare pentru opere proprii

Premiul PEN România și Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România pentru volumul Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest), Cartea Românească, 2015

Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2005, pentru volumul Facultatea de litere. Mic îndreptar de gândire greşită (Cartea Românească, 2004)

Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1997, pentru volumele de versuri Poemul cu latura de un metru (Constanţa, Pontica, 1996) et Arta consumului (Cartea Românească, 1996)

 

Premii literare pentru traduceri

Premiul de Excelenţă categoria „Cea mai bună traducere”, Gala Bun de Tipar 2014, pentru G. Deleuze, F. Guattari, Mii de platouri, şi J. Derrida, Fiara şi suveranul. Volumul I (Seminar 2001-2002)

Premiul de Excelenţă al revistei Observator cultural, 2014, pentru G. Deleuze, F. Guattari, Mii de platouri

Premiul revistei Cuvântul, 2006, pentru Georges Bataille, Istoria erotismului

Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003, pentru Charles Baudelaire, Inima mea dezlănţuită. Fuzee. Igienă, şi Henri Bergson, Energia spirituală

 

 

 

Articles similaires

Tags

Partager