Angela Furtuna

 

Angela Furtuna

 

(România)

 

 

 

Despre singurătatea
celui nevăzut

 

arhanghelisme

 

Mi Sheberach 

 

 

 

IATA INIMA TA

 

DIALOGURI POETICE IMAGINARE

 

 

 

ANGELA FURTUNA

ARNOLD DAGHANI – GUSTAV MAHLER

 

  • poeme de Angela FURTUNA, inspirate de tragedia lui Arnold DAGHANI, pictorul si scriitorul de origine bucovineana evreiasca, ce a fost deportat si a supravietuit lagarului Dupa ce a scapat de aici, a emigrat, avand o cariera stralucitoare in Anglia. O expozitie recenta de pictura a fost la Frankfurt. La un moment dat, el a pictat multe schite dedicate mainilor lui Crist pe cruce – probabil printr-un sindrom obsesiv de supravietuire -, descriind exceptional, cu simplitate, sfasierea si tragedia umana. O galerie impresionanta de tablouri de Daghani se gaseste la Universitatea din Sussex, unde artistul bucovinean si-a terminat calatoria prin viata…

 

 

 

Ilustraţiile care au fost folosite în acest dialog poetic imaginar aparţin următoarelor

Colecţii:

 

University of Warwik Art Collection

Artmargins Sussex Archive

lifeanddeath.org – Holocaust Artists

Centre for German – Jewish Studies

The Arnold Daghani Collection

 

 

 

ARNOLD   DAGHANI
STYLE  AND  SOUL

 VIEWED BY

ANGELA  FURTUNA

DIALOGURI  POETICE IMAGINARE

CU

ARNOLD DAGHANI  ŞI

CHRISTOPHER  FRY

 

mâini  absente  îmbrăţişându-l pe cel nevăzut

 

copacii când scriu cu unghiile pe cenuşă

sunt oameni ce se întorc în timp

pentru a-şi culege merele din livadă

niciodată pulpa coaptă destul

 

umbre care îmbracă realul cu tuşe moi

din care fiinţele se risipesc fără urmă

lăsând în urmă gustul fraged de cuvânt

abia născut

 

mâini care sfărâmă imaginarul în cioburi de corona

 

 e o singurătate a formelor înmuiate în neatingerea de prezent

atunci când  vorbesc evaziv

despre forţa mâinilor de a  stinge fiinţa

 

nu  începutul, când arderea e a minţii

ci la sfârşit – cenuşa care mângâie pulsul

 

mâini umbre în trupul cel nou

 

şi vă voi spune că oamenii se sfârşesc în lumină

căci văzul cel de pe urmă

e un cer din care nu poţi fugi

chiar şi atunci când acesta se prăbuşeşte în tine

ca un trup nou

iar ultimul care se stinge este auzul acelui văz

un fel de a fi aici
aproape stins
când dincolo pulsând deja

 

mâini care alungă norii

 

mai întâi se adăpostesc în căldura inimii

păsări ferecate în sunetul unei  lumi indescifrabile

unghiile zgâriind cuşca

tăişul respiraţiei încuietoarea

 

doar cerul se mai lasă văzut

dinăuntru spre înafară

precum un ou invers fiire nenăscătoare

 

mâini fluide apărând-l pe cel nevăzut

 

într-o singurătate a liniei care se topeşte

rescriindu-se fără miez

în pulberea ce rămâne din visul că aş fi fost

mai presus de toate

mai înalt în cădere

 

eram acolo, cu el, sau poate că eram lemnul

din care fusese cioplită

prăbușirea care înalţă

 

mâini  care se reculeg pe un semn

 

acela este gestul care se stinge în timp ce ne naştem:

un semn pe care se resfiră gândurile atunci când

realul intră din întâmplare în mințile noastre

 

mâinile luptă cu imaginarul viu

pipăindu-i ritmul

durerea îl îndepărtează

 

ANGELA FURTUNA – ARNOLD DAGHANI

IATĂ INIMA TA. DIALOGURI POETICE IMAGINARE

 

 

 

 

 

 

mâini ce se resemnează

 

degetul  arătător arcadă bizantină

trasând un axis mundi pentru tot ce va urma

două degete arătând câtre înaltul necuprins

cerul cerșind

 

sunt  clipe care îngheață în palmele deschise

în timp ce se topesc

la fel cum păsările dorm în zbor

visând cum punctul de întoarcere infinit zero

 

mâinile cu care neliniștea

 

am recunoscut răgazul dintre două limite

după intensitatea cu care mâinile

își trăiau caligrafia.

e pace când anxietatea adună și nu risipește

 

crescendo allegro înainte de a fi singur

fixat în cuvinte paleative

descreșterea lumii din armonii și  sincope

 

mâini încleştate pe cei ce se prăbușesc

 

simplitatea căderii e a liniilor frânte

din care sunt făcute corpurile învinse de  geometrie

mâini ce se prind de oasele de heruvim

și zboară laolaltă cu vântul

 

cum se îndepărtează auzul de văz la plecarea ființei

mâinile nori

emoția cu care materia se desparte de corona pământului

devenind orbită ochi rece

a

mâini care mă cuprind

 

neliniștea e o veghe

la căpătâiul durerii de a fi fost irosit

cu timpul din carne nisip sub pașii celor ce vin

la țărm fără să audă glasul celor ce se sfărâmă

 

mâini ce se afundă în ochiul de apă

descâlcind curgerea sângelui către inimă

de curgerea minții către haos

 

mâini tinere dimineața

 

iar cel ce se îndepărtează

rămâne singur pe lemnul scobit cu unghiile în cădere

luciul cuvintelor scrijelite

direct pe  despărțirea de sens

 

să nu fi fost aici acum niciodată

doar  într-o altă lume fractal

și totuși diminețile sunt făcute din atingerea obrajilor

cu mâini proaspăt trezite

 

dacă mâinile acestea

 

în fiecare atingere există o despărțire

de singurătatea mâinilor

neiertătoare

atunci când vocea lor doar rugă amuțită

 

Doamne, fii acolo unde nu mai sunt decât

dezlegările de corp

singurul țărm de care mă voi prinde

cândva

 

mâini care simplifică

 

dintre toate despărțirile de semn

îndepărtarea mîinilor una față de cealaltă

când secționarea ființei

pe meridianul inimii

cruce

 

mâini ce nu se vor mai întâlni niciodată

pentru a cuprinde

un om

în rămășițele cuvintelor

 

 mâini fără amintiri

 

sunt singurătăți care adaugă profunzime oglinzilor

 cioburi

în care mâinile ordonează dimensiuni

înviere

 

dacă nu sunt ceea ce sunt aici

mâinile spun că aș putea fi

cel fără de amintire

dincolo

 

mâini vindecătoare

 

e un reflex de inaugurare a spaţiului

într-o minte ce se dezleagă de amniosul melancoliei:

mâinile cuprind răni

pe care sufletul le ignoră

muguri de durere dormandă

 

sunetul lemnului pe care un trup

în ascensiune

îşi lasă plasa de umbre

 

dantelă de mâini însingurate

 

dansul apropierii de tăişul clipei

când ochi lângă ochi văzul de plăsmuiri

se adânceşte în sine

 

mâini care simt pulsul lemnului

în timp ce trupul nevăzut

se arată în vis

 

mâinile vii

 

mai curând se pierde lumina din  frunziş

toamna în asfinţit

decât se întrupează crucea din mâinile vii

când  se închină la cuvânt

 

poarta e deschisă

vântul intră cu alaiul de absenţe

păsări izbindu-se de cer

 

mâinile privind pământul

 

pământul văzător şi singur

în faţa naşterii, când mâinile îl dezgroapă

din cuvinte ce îl poartă ca pe un stigmat

mai departe solitar

 

aproape stins fără a fi rodit vreodată

trupul nu încape în privirea

cu care se desparte de miezul tăinuit

 

mâinile din cortul iubirii

 

mâinile desenând liniştite un nod

în lemnul vâlvătaie

între noduri, inelele

între mâini – lumile una din cealaltă pornind

 

iubiri fractali din îmbrăţişări ce nu cuprind

decât  ceea ce rămâne după fiinţă:

amestecul de umbre crescendo

 

mâinile oase de armonică

    şi când mă veţi întreba ce sunt luminile

vă voi spune că unele lucruri nu se lasă văzute decât ca miez întunecat

iar dacă te apropii de un om acesta te spintecă din privire

pe când atunci când te îndepărtezi de lume, vei fi urmărit toată viaţa de un fir

ce se înnoadă în jurul gleznelor tale

 

lasoul paşilor cu care cobori treaptă după treaptă

din oase armonică

numai în tine străin

 

întâlnirea mâinilor cu neliniştea

 

un orb ars de propriul miez

e o lumină din care a rămas doar întunericul

chiar şi atunci când freamătul se stinge

 

cochilie pe care o deschid cu o lamă fină

ca pe o stridie

şi nevăzând eu plec mai departe

să te întâlnesc în scrum

 

mâini care desluşesc

 

eu nu pot vedea

eu pot doar să privesc şi să nu simt energia cuvintelor

pot să uit cine sunt şi pot să nu desluşesc graba care mă alungă de aici

 

câteodată apare un trunchi retezat sau un om care mă întreabă ce sunt luminile

atunci când nu sunt văzute de ochi

ci de orbi

 

mâini irosite

 

un cer din care nu poţi fugi

treaz zburător

trup nou

pentru privirea care te întoarce din drum

 

luminile văzute ca miez întunecat

oase armonică

numai în tine străin

 

Copyright

Angela Furtună

 

2010

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Angela FURTUNĂ: scriitoare, eseistă, critic literar, journalist cultural, artist vizual.

  1. 19 iunie 1957, Suceava.

Debutul literar, la 40 de ani, îngrijit de Constanţa Buzea şi Nicolae Manolescu, în nr. 42, Poșta redacției şi 47, pagina Poemul cu scrisoare, din 1997 al revistei România literară.

Master în Semiotica limbajului din massmedia și publicitate, Master în PR și Comunicare, cercetător specializat pe literatura exilului românesc, studii de teză pe opera scriitoarei Monica Lovinescu. Master în Geofizică, Universitatea din București.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala București, din 2002, apoi prin transfer filiala Iași, din 2004.

Cărţi apărute. Selecţie:

  1. « Prizonier în Ego » (1997) – premiul special al juriului la Festivalul Național « George Coșbuc » 1997
  2. « Metonimii de word – trotter » – 1999– Editura Fundației « Constantin Brâncuși » – Marele Premiu la Festivalul Național de Literatură română « Tudor Arghezi« 
  3. « Primul Kaddish » – 2002– Editura Dacia
  4. « Poemian Rhapsody – Cartea Donei » – 2004– Editura Axa – Botoșani. Marele Premiu la Festivalul Internațional de Literatură Ad Visum.
  5. « Elegiile Estului sălbatic- Viețile mele nesfinte » – 2005 – Editura Axa – Botoșani.
  6. « Îl văd pe Dumnezeuși nu mor – Alte vieți » – 2005 – Editura Axa – Botoșani.

Ultimele două volume, apărute în ediție unică, au fost nominalizate la Premiul Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2005.

  1. « Pelerinul din Aqualung » – 2008 – O carte de poezie – galerie de artă, împreună cu artistul plastic Păuna Dumitrescu, Editura Integral – București– Sydney.  Carte distinsă cu Premiul Mihai Ursachi de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România pentru acel an.
  2. La anul, la Ierusalim, o carte – 2009 – Ed. Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, Suceava. Coperta de Devis Grebu.
  3. Caietele Anul Paul Celan (coord.), Biblioteca Bucovinei, Suceava2011. O culegere de texte semnate de Lucian Zeev Herșcovici (Ierusalim), Alexis Nouss (Cardiff), Norman Manea (New York), Andrei Oișteanu, Andrei Corbea, Angela Furtună, Delia Eșian s.a.
  4. Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze , Editura Vinea (volum sub egida Bibliotecii Bucovinei), București, 2012.Carte distinsă cu Premiul pentru Eseu al revistei Convorbiri literare, anul 2013.
  5. Post-hipnotice, Editura Timpul, Iaşi, 2013.

Aprecieri critice:

« Cotropitoare în Post-hipnoticele Angelei Furtună este amalgamarea culturii înalte şi mondiale cu cea populară şi locală. Rezultă o intertextualitate plurivocală şi orchestrată în contrapunct. Descântecul se ia de mână cu hiperbola sofisticată pentru a dinamiza remixuri ale memoriei şi ale zicerii. După hipnoză, memoria şi inspiraţia evadează din temniţa cosmică şi consună în ritmuri de acatist. Efectul este…hipnotic ». –Felix Nicolau,coperta Post-hipnotice

« Vedem în producţia pe deplin matură a Angelei Furtună una din creaţiile de seamă ale poeziei române de azi. Vedem în Angela Furtună o poetă de anvergură căreia se cade a i se acorda consideraţia corespunzătoare ». – Gheorghe Grigurcu, România literară Nr.14,  7 Aprilie 2006

« Tot efortul scriptural al poeziei Angelei Furtună stă sub imperativul unui soi de hermeneutici intelective menite să parcurgă labirinturile sufleteşti spre a da de nucleele înţelegerii, penitenţei şi redempţiunii. Nu lirismul sentimental e ţinta textelor sale, nici dicţia perfectă a instanţelor emoţionale, ci un – cum spune poeta în ,,serialul”Vieţile mele sfinte – ,,corpus hermeticum” care să absoarbă în scris, ca într-un dicteu, ca într-o ,,psihodramă”,  ca într-o ,, deconstrucţie” această experienţă (aventură) mai mult a cugetului decât a inimii, deşi pulsiunile acesteia din urmă nu lipsesc niciodată din ţesătura secvenţelor acestui , ca să mai aproximăm o dată, ,,eseu” poetic ». – Ioan Moldovan, Familia, nr.1, 2006

« Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă şi netrucată intelectualitate, înzestrată cu o infatigabilă imaginaţie, precum şi cu o mare disponibilitate afectivă ». – Simona Grazia Dima, Romanialiterara nr. 8/ 2006.

Articles similaires

Tags

Partager