Ana Mureșanu

 

 

(România – Germania)

 

 

 

 

 

 

Măcar unul

 

Cum a fost viața noastră

toate zilele și nopțile acelea

toate certurile

 

Știi ce așteaptă alții de la tine

îți faci jocul până la capăt

minți

crezi și tu

 

Stai mereu în calea ta

paralizat ca un plug într-un ogor de bolovani

socotești, cântărești, ridici policarul

și astfel nu ai avut la nimic bucurie deplină

 

Un obraz care se schimba mereu

până devine de nerecunoscut

 

Așteaptă, nu adormi,

măcar unul să rămână de față

 

unul din doi

unul din unul.

 

 

 

Istorie

 

Înghesuiți unii în alții

viermuială  în rumoarea orașului

și după toana unei necunoscute maladii

interșanjabili

 

A fost spus și auzit a fost totul,

suntem mânati ici și colo, (depinde

dinspre ce tărâm bate vântul),

turtiți în spre toate părțile

 

Aici  cineva spune ceva,

dincolo, acel ceva, nu nimerește vreun sens

 

O viermuală de oameni și răscumpărarea

prin gestul neputinței: o mână în cealalată.

 

„șterge-ți lacrimile! aici podeaua

nu e impermeabilă.”

spune cineva,

rece și hermetic

 

Cu toate astea, târâți ne lăsăm, mai departe,

totul continuă,

presimțirea niciunei zări de lumină în lumea de afară

beznă compactă

 

”dar înăuntru?”

 

 

 

Într-un alt ritual

 

Când aruncat de valuri la mal

domol și clătinat,

puhav şi buhăit

 

(acoperit doar cu nisip şi pietricele

– capul sosi întâi, apoi întregul lest –

printre morenele de resturi

ivit aici fără vreun sens,

de parcă ar fi vrut să spună:

 

Jos, în adânc, aceleaşi lucruri se petrec,

doar într-un cu totul alt ritual,

dar că acum,

îi e, oricum, totuna),

 

Mi-am amintit de tine.

 

Încă un val

Şi încă unul

și albă, spuma mării.

 

 

 

Prezenţă

 

Eşti dintr-odată aici,

în sfârşit

aici, cu totul.

 

Televizorul în funcţiune,

ultimele pete de lumină,

fărâmiturile zilei

se înghesuie

pe masă,

deschis în faţa mea,

un poem.

 

Litere pulsatile

pe o coală de hârtie cenuşie

dincolo de graniţa acestora, nimic,

 

doar pasivitate & violenţă,

 

Afară se-aude cum rulează un tren de marfă

(mânat de nimeni către nicăieri

– o dungă-ntunecată

în zăpadă

transportă lucruri importante,

spre oameni importanţi)

 

E iarnă, „5” sub „0”,

cuvintele pot fi-aruncate-n ger

ca sarea

 

„Încă un poem pe care să putem aluneca”

mai multe

nu avem să ne spunem.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

____________________________________________

 

Ana Mureșanu – (Ana Livia Hagiu) s-a nascut la Medias,judetul Sibiu. A copilarit si a urmat scoala primara si liceul in orasul natal.
Studii: Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Litere, sectia germana-romana.

 

Debut literar – versuri in Revista Arges 1972
In adoratia parintilor – versuri, Ed.Cartea Romaneasca 1977 (debut editorial)
Memoria, joc tânar – versuri, Ed. Cartea Romanească 1982
Amiază la margini / versuri, Ed.Cartea Românească 1984
Desprinderi/ versuri, Ed.Tracus Arte 2012
Traduceri:
Fără delicatese / antologie bilingva versuri de Ingeborg Bachmann – Ed.Univers Colectia Orfeu 1981
Nicaieri. Niciunde. (Kein Ort.Niergends) Nuvelă de Christa Wolf – Ed.Univers 1984
Cititorul (Der Vorleser)– roman de Bernhard Schlink Ed.Polirom 2002, editia a 2-a 2009
Amantele. (Die Liebhaberinen) Roman de Elfriede Jelinek, Ed. Polirom 2006
Aparatul de fotografiat. (Die Box) Roman de Günter Grass, Ed.Polirom 2010
Ghepardul – Piesa de teatru de Felix Mitterer – caietul de teatru al FITS 2010
Don Juan se intoarce din razboi – piesa de teatru de Ödön von Horvath (in repertoriul teatrului « Radu Stanca » Sibiu – stagiunea 2010-2011)
La fereastra – roman de Luc Bondy – Editura Humanitas 2011 (In cadrul FITS 2011)
Membra a Uniunii Scriitorilor din 1982.

In prezent locuieste in Germania, la München

Articles similaires

Tags

Partager