Ana Mureșanu
(România – Germania)
Măcar unul
Cum a fost viața noastră
toate zilele și nopțile acelea
toate certurile
Știi ce așteaptă alții de la tine
îți faci jocul până la capăt
minți
crezi și tu
Stai mereu în calea ta
paralizat ca un plug într-un ogor de bolovani
socotești, cântărești, ridici policarul
și astfel nu ai avut la nimic bucurie deplină
Un obraz care se schimba mereu
până devine de nerecunoscut
Așteaptă, nu adormi,
măcar unul să rămână de față
unul din doi
unul din unul.
Istorie
Înghesuiți unii în alții
viermuială în rumoarea orașului
și după toana unei necunoscute maladii
interșanjabili
A fost spus și auzit a fost totul,
suntem mânati ici și colo, (depinde
dinspre ce tărâm bate vântul),
turtiți în spre toate părțile
Aici cineva spune ceva,
dincolo, acel ceva, nu nimerește vreun sens
O viermuală de oameni și răscumpărarea
prin gestul neputinței: o mână în cealalată.
„șterge-ți lacrimile! aici podeaua
nu e impermeabilă.”
spune cineva,
rece și hermetic
Cu toate astea, târâți ne lăsăm, mai departe,
totul continuă,
presimțirea niciunei zări de lumină în lumea de afară
beznă compactă
”dar înăuntru?”
Într-un alt ritual
Când aruncat de valuri la mal
domol și clătinat,
puhav şi buhăit
(acoperit doar cu nisip şi pietricele
– capul sosi întâi, apoi întregul lest –
printre morenele de resturi
ivit aici fără vreun sens,
de parcă ar fi vrut să spună:
Jos, în adânc, aceleaşi lucruri se petrec,
doar într-un cu totul alt ritual,
dar că acum,
îi e, oricum, totuna),
Mi-am amintit de tine.
Încă un val
Şi încă unul
și albă, spuma mării.
Prezenţă
Eşti dintr-odată aici,
în sfârşit
aici, cu totul.
Televizorul în funcţiune,
ultimele pete de lumină,
fărâmiturile zilei
se înghesuie
pe masă,
deschis în faţa mea,
un poem.
Litere pulsatile
pe o coală de hârtie cenuşie
dincolo de graniţa acestora, nimic,
doar pasivitate & violenţă,
Afară se-aude cum rulează un tren de marfă
(mânat de nimeni către nicăieri
– o dungă-ntunecată
în zăpadă
transportă lucruri importante,
spre oameni importanţi)
E iarnă, „5” sub „0”,
cuvintele pot fi-aruncate-n ger
ca sarea
„Încă un poem pe care să putem aluneca”
mai multe
nu avem să ne spunem.
____________________________________________
Ana Mureșanu – (Ana Livia Hagiu) s-a nascut la Medias,judetul Sibiu. A copilarit si a urmat scoala primara si liceul in orasul natal.
Studii: Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Litere, sectia germana-romana.
Debut literar – versuri in Revista Arges 1972
In adoratia parintilor – versuri, Ed.Cartea Romaneasca 1977 (debut editorial)
Memoria, joc tânar – versuri, Ed. Cartea Romanească 1982
Amiază la margini / versuri, Ed.Cartea Românească 1984
Desprinderi/ versuri, Ed.Tracus Arte 2012
Traduceri:
Fără delicatese / antologie bilingva versuri de Ingeborg Bachmann – Ed.Univers Colectia Orfeu 1981
Nicaieri. Niciunde. (Kein Ort.Niergends) Nuvelă de Christa Wolf – Ed.Univers 1984
Cititorul (Der Vorleser)– roman de Bernhard Schlink Ed.Polirom 2002, editia a 2-a 2009
Amantele. (Die Liebhaberinen) Roman de Elfriede Jelinek, Ed. Polirom 2006
Aparatul de fotografiat. (Die Box) Roman de Günter Grass, Ed.Polirom 2010
Ghepardul – Piesa de teatru de Felix Mitterer – caietul de teatru al FITS 2010
Don Juan se intoarce din razboi – piesa de teatru de Ödön von Horvath (in repertoriul teatrului « Radu Stanca » Sibiu – stagiunea 2010-2011)
La fereastra – roman de Luc Bondy – Editura Humanitas 2011 (In cadrul FITS 2011)
Membra a Uniunii Scriitorilor din 1982.
In prezent locuieste in Germania, la München